Cutia Pandorei

What a year

2011-12-31T20:39:00.002+02:00

Ma simt ca la un examen final. Cand se termina o etapa din viata si stii ca incepe una noua, pe care inca nu stii din ce parte sa o apuci. Simt ca tot ce s-a intamplat anul asta a fost necesar pentru a ajunge unde sunt. Inca nu stiu ce ma asteapta, dar stiu ca anul viitor lucrurile vor fi mai bune ca anul ce a trecut.

Acum, cand sunt intr-un 31 decembrie la Felix, in varful patului, dupa ce am citit toata ziua la Why Men Marry Bitches: A Woman's Guide to Winning Her Man's , incerc sa vad partea frumoasa a anului. Incerc sa nu mai astept un telefon care nu va veni niciodata. Incerc sa ma gandesc ca totul se intampla cu un scop si ca totul se va schimba.

Am avut un sfarsit de an in singuratate. In linistea casei mele. Doar eu cu mine si cu gandurile mele. Si nu pot sa zic ca mi-a fost rau, dar nici chiar bine. Pot doar sa zic ca mi-a ajuns. Singuratatea. Incertitudinea. Gandurile la cineva pe care poate nu o sa il mai vad vreodata si care probabil merita sa nu il mai intalnesc niciodata. Vreau sa incep anul cu capul sus si cu mintea limpede. Si vreau sa imi fie bine. In dependent de cineva.

Deci dorinta mea de anul nou 2012 e sa imi fie bine. Sa fiu eu bine cu mine.

Rebuild

2011-11-24T23:07:00.002+02:00

Tot ce am construit pana acum am distrus anul asta. Am distrus fiecare caramida, am daramat zidurile, am demolat castelul. Am ajuns unde am fost acum multi ani. Tot atatea kile. Tot aceleasi frustrari. Tot aceasi singuratate. Tot aceasi durere in suflet.

Mi-e dor sa pot sa las garda jos. E greu dupa 3 ani cand uiti sa mai joci jocuri. E greu cand esti obijnuit sa ai incredere in omul de langa tine. E greu cand telefonul nu mai suna in fiecare zi, doar ca el sa vada de mai faci. E greu sa te intorci acasa la o casa goala si rece. E greu cand nu mai ai un umar pe care sa iti lasi capul la sfarsitul zilei, cand esti obosit si plin de ganduri.

Anul cel mai dezastruos pentru mine. Am trecut prin 3 desparitiri. Am realizat ca ceea ce am crezut ca am vrut toti anii astia nu e ceea ce am nevoie, si nici macar nu imi mai doresc. Dar ca sa ajung la a stii ce imi doresc a trebuit sa trec prin etape repetate de autodistrugere, de fiecare data mai grave si cu urme mai mari lasate pe trup si suflet.

Si acum trebuie sa reconstruiesc totul. Pas cu pas. Caramida cu caramida. Si e a dracu de greu sa faci asta singura.

Gittery

2011-10-25T15:35:00.002+03:00

- happy while being extremely tense and nervous at the same time.

(found here http://www.urbandictionary.com)

Exaaaclty how I feel now. Couldn't get it more right than that.

I need to know it's real

2011-10-11T15:52:00.000+03:00

Or that it's not. Just that I need to know.

Losing... myself

2011-09-29T14:50:00.002+03:00

Se fac 3 luni de cand sunt singura. Tot 3 luni se fac de cand sufletul meu a simtit din nou cum un alt om poate sa il miste.

Nu am vrut sa recunosc la inceput ca e asa. Ca am putut sa ma despart atat de usor, dupa 3 ani de zile, de cineva, pentru ca sulfetul meu gasise o sclipire mica in altcineva.

Acum stiu ca a fost asa usor nu doar pentru ca vroiam altceva, dar si pentru ca gasisem altceva-ul ala. Doar ca acum, dupa ups and downs, dupa nopti fierbinti alternate cu saptamani intregi de gol si tacere, acum sunt inapoi la cea mai mare frica a mea. Sunt din nou pusa intr-o cutiuta pe un raft si uitata acolo. Ignorata. Si sufletul meu se intoarce in liceu, de parca nu a plecat niciodata de acolo. Si simt ca nu am iesit niciodata din acelasi cosmar pe care il am de ani de zile... cu alti protagonisti, dar mereu si mereu acelasi cosmar - omul pe care il vreau, nu ma vrea.

Placeri

2011-08-10T22:05:00.002+03:00

Una dintre marile placeri ale vietii de "single" pe care le-am descoperit de curand este USTUROIUL. Pot sa manca cat vreau, cand vreau si cu ce vreau, fara sa imi fie mila de nimeni :).

Pe de alta parte, ma socheaza cat de gol e frigiderul meu imens :)).

Acting cool

2011-08-04T16:08:00.002+03:00

They should teach that in school. I am so bad at hiding my feelings, and I have no idea how to stop fantasizing about what I would like to happen.

Or there should be a treatment: just gimme a little pink and blue pill to make all my crazy thoughts go away. Can someone just research that drug?

I am so bad at keeping control... I always want what I can't have... and now I am back to square one.

Too close to the Sun

2011-08-02T15:26:00.003+03:00

As vrea sa pot sa nu ma entuziasmez. Sa nu visez. Sa iau lucrurile mai usor. Sa imi ascult mintea si nu inima.

Nu stiu sa ma multumesc cu jumatati de adevar, cu jumatati de realitati. Nu vreau sa zic "nu pot", nu vreau sa ma multumesc cu "inteleg si merg mai departe", cand mai departe aduce cu sine regretul ca nu a fost mai mult.

As vrea sa pot sa fiu rationala si sa accept ca fac o greseala - daca ar fi oricine altcineva in situatia mea, sfatul meu ar fi sa se opreasca si sa mearga mai departe, chiar in pas alergator. Dar nu pot sa nu visez, sa nu planuiesc, sa las totul balta si sa merg mai departe - cand totul in mine urla ca VREA acel ceva de care as vrea sa pot sa ma indepartez.

Care e reteta ratiunii? Pentru ca zilele astea fac numai ce simt, si nu imi mai pasa de nimeni si nimic. Si s-ar putea sa ma apropiu prea mult de soare... Trebuie sa incerc sa nu imi ard aripile prea tare, pentru ca as cadea de sus de tot...

Not a mistake

2011-07-07T13:42:00.002+03:00

Si nu a fost o greseala, a fost ceea ce trebuia facut demult. Acum chiar ca expirase si trebuia facut ceva in legatura cu asta. Si am facut, doi pasi in spate, trag aer in piept si apoi intorc spatele si plec. Si sper ca am ales calea ce potrivita, ca drumul pe care l-am ales, desi unul nebatatorit, se va transforma in drumul vietii mele, drumul de pe care nu ma mai intorc.

Ieri a fost prima noapte de liniste. Prima noapte de singuratate. La inceput te apasa, parca ceva freamata in tine si vrea sa iasa cu orice pret. Nu e usor sa ramai doar tu in casa ce pana acum o saptamana era "a voastra". Parca iti vine sa pui mana pe telefon sa suni pe cineva - pe cine sa suni la 11 noaptea? Si de ce sa suni, pentru ca ti-e frica de intuneric? - un intuneric pe care il ravneai inainte.

Azi a inceput bine, azi ma simt frumoasa, puternica si noua. Si in fiecare zi ma voi simti tot mai noua. Tot mai mult din cine mi-as dori sa fiu. Si nu o sa ma mai multumesc cu "mai putin" nici o clipa. Nu mai am timp sa stau sa astept sa schimbe altii ceva pentru mine. Nu mai este decat INAINTE. Cer Universului ce-i al meu, si nu accept NU ca si raspuns.

Tot mai sus, doar asa mai pot sa ma vad.

Mistake...

2011-06-29T11:30:00.001+03:00

I know it's a mistake, but there are certain things in life where you know it's a mistake but you don't really know it's a mistake because the only way to really know it's a mistake is to make the mistake and look back and say 'yep, that was a mistake.' So really, the bigger mistake would be to not make the mistake, because then you'd go your whole life not knowing if something is a mistake or not.

How I met your mother, episode 21, season 1

Ain't it funny...

2011-03-14T11:34:00.003+02:00

I miss the long talks, I miss the laughs, I miss the way we could say anything to each other and know the other will understand. I miss his friendship. I miss the "no strings attached" kind of life.

Viata casnica

2010-08-11T23:17:00.003+03:00

Ce demult nu am mai scris, a trecut o vreme. Am fost ocupata cu... viata. Ne-am mutat in apartamentul cumparat de mine, asa de vreo luna jumate. Lucrurile merg mai bine cu G, de cand suntem doar noi doi, oficial. Mai avem discutii si certuri, dar asta cred ca e normal in orice convietuire.

Incep sa am preocupari tot mai casnice, cum ar fi gatitul, care intr-o proportie relativ mare imi si iese :)). Curatenia in schimb o urasc din tot sufletul, desi e tot activitate casnica.

Si nu m-am mai uita de ceva vreme dupa alti barbati, ceea ce cred ca aduce a maturizare (ar fi si cazul).

Zvacnirile mele de nebunie s-au redus. Si incep sa imi placa tot mai mult momentele linistite, in locuri linistite, nu betiile in locuri galagioase cu oamneni galagiosi.

Si cam atat fac eu, nimic interesant si palpitant pentru vechea "EU", cea care scria aici mai demult. Iubirile copilaresti au ramas in urma si am ramas doar o carapace cerebrala care nu mai arde pe dinuntru cu focul de mai demult. M-am pirdut, s-au am gasit alta "EU"...

Carpe diem baby

2010-02-04T14:59:00.000+02:00

Si atat...

Culegere de ganduri

2010-02-01T23:01:00.002+02:00

Stagnez: in viata personala. La job lucrurile merg tot mai bine. Realizez incet incet cat de putine stiam, cat de slaba eram, profesional vorbind, la vechiul job. Cat de putin se punea acolo accent pe invatare, cat de putin se credea in evolutia individuala. La jobul nou am invatat ca NU trebuie sa te descurci singur cu orice. Ca NU trebuie sa platesti cu sange fiecare greseala, ca greselile pot sa fie "learning moments" si ca poti sa iesi cu capul sus dintr-o situatie nasoala. Am invatat aici ca jobul nu e loc de recreatie, ca NU e ok ca pierzi vremea pe net pentru ca de fapt te pierzi pe tine in felul asta. Cred sincer acum, dupa aproape jumatate de an de cand am plecat de dincolo, ca as fi putut sa excelez si ca si programator... daca as fi avut indrumare minima. Am crezut, cand am plecat de dincolo, ca nu as putea sa fac cariera ca si programator, de asta am si schimbat pe Project manegement. Nu imi place sa pierd, imi place sa fiu mereu printre cei mai buni (a nu se citi "PRIMA" pentru ca asta mi se pare aproape imposibil). La vechiul job eram printre ultimii, lucru care m-a adus chiar la o faza de depresie. Acum jubilez cand cineva ma intreaba cum e noul job: pentru ca pot raspunde cu zambetul pe buze "E super". Oricum, nu imi pare rau ca imi construiesc cariera in Project Management... mi se potriveste mai bine partea aia in care stiu tot ce se intampla in proiect:D.

Pe de alta parte, astept cu nerabdare sa treaca iarna, nu imi place frigul. Ma chinui sa ma trezesc in FIECARE dimineata pentru ca trebuie sa ies AFARA, unde e frig, ud si foarte alunecos. Masina iarasi s-a stricat (Nu stii pe cineva care vrea un Renault Clio???), si banii sunt parca tot mai putini... sau cheltuielile mai mari. Desi abia astept sa ma mut in casa noua (inca nu am facut-o), ma ingrozeste gandul la cheltuielile pe care le voi avea, datoriile in care ma voi baga, etc...

Gand de seara: Un lucru nasol la faptul ca ai prieten stabil/sot este faptul ca nu mai poti sa mergi in club sa ageti. Poti sa flirtezi, dar cand tipul te ia de mana, iti sopteste ceva la ureche, sau te ia la dans, tu trebuie sa refuzi... ca noah, te-asteapta iubi acasa. Cand esti singur, urmatoarea partida de sex poate fi cu oricine. Adica, nu stii exact cu cine. Stii ca ai optiunea, daca vrei, sa mergi acasa cu necunoscutul charmant cunoscut in club cu cateva ore inainte. Si daca o faci, nu stii cand sau daca va mai exista o "data viitoare". Traiesti clipa. Simti fiecare atingere, fiecare sarut, pentru ca... poate va fi ultimul. Si nu conteaza ca va fi ultimul, de aia sunteti amandoi acolo. Sentimentul asta, ca asta e unicul moment cand esti cu persoana aia, sentimentul asta, de necunostinta aspupra viitorului, sentimentul asta, de a trai periculos.... asta lipseste cand stii ca si maine, si poimaine, si peste juma de an, omul de langa tine va fi tot langa tine...

Banc

2010-01-11T11:45:00.002+02:00

John merge la vanatoare in fiecare week-end.
Merge el in ziua cu pricina sa inchirieze o arma si un caine:
− Cat costa arma, cat costa cainele?
− Arma gratuit, cainele 50$!
− OK!
Vaneaza bine, se intoarce urmatorul week-end:
− Cat costa arma, cat costa cainele?
− Arma gratuit, cainele 100$!
− De ce asa?
− L-am facut agent!
− OK!
Vaneaza bine...bine, se intoarce urmatorul Week-end:
− Cat costa arma, cat costa cainele?
− Arma gratuit, cainele 200$!
− De ce asa?
− L-am facut supervisor!
− OK! Vaneaza bine...bine...bine, se intoarce urmatorul week-end:
− Cat costa arma, cat costa cainele?
− Arma gratuit, cainele 400$!
− De ce asa?
− L-am facut manager!
− OK!
Se-ntoarce foarte dezamagit:
− Ma cac pe cainele tau, ca de cand l-ai facut manager STA IN CUR SI LATRA!

New job, new me

2009-12-03T17:22:00.002+02:00

Ultima postare, de acum 3 luni, ma surprindea intr-o postura gri. Am recitit-o acum si mi-am dat seama cat greseam simtindu-ma "on hold". Cred ca nu intelegeam inca lumea noua care mi se deschidea. Dupa 3 luni la noul job ma simt "alive". Simt ca ma indrept in sus, si ca nimic nu ma poate opri. Cred acum ca cel mai sigur drum spre evoltie e cel lin, care nu urca direct. Daca mergi spre inaltimi folosint drumult cel mai abrut nu prea vezi frumusetile din jurul tau, peisajele sau oamenii care te acompaniaza.

Eu acum simt ca lumea mea merge inainte, si ma simt foarte confortabil in noua postura. Important e ca imi place noul job, imi place mai mult noul post pe care il ocup si imi place si compania in care lucrez. Bineinteles, mereu vreau mai mult. Diferenta intre vechiul loc de munca si cel nou este ca aici chiar am sansa sa ajung mai departe decat sunt acum.

New job, old me

2009-09-17T10:35:00.002+03:00

Nickelback - Rockstar

Inca nu ma fascineaza noul job. Ma asteptam la mai multe. Eu am idei, si vreau sa fiu activa, si vreau sa sar peste etape. Si lucrurile merg incet, ca si un melc de incet... Perioada de invatare e prea lunga, eu vreau sa ma apuc de treaba, sa invat din experienta, nu din documente. Ma simt "on hold" si vreau sa merg inainte. Inainte unde?, nu stiu. Ma simt bine in pielea mea, dar simt ca pot mai mult si vreau mai mult de la viata. Imi planific fiecare zi, fiecare saptamana, fiecare luna... dar tanjesc dupa o nebunie cat de mica. Mi-e dor de noptile pierdute in Hard, mi-e dor de votcutele de la 11 seara si chiar de vremea petrecuta pe malul oceanului unde simti ca lumea e a ta... Imi vreau nebunia inapoi...

Un nou inceput

2009-09-01T23:36:00.002+03:00

Azi a fost prima zi de lucru la noul job. Din zeci, inspre sute de aplicatii, m-au ales pe mine. Inca ma inteb cum de... Da, sunt "Junior Project Manager"! Si am simtit din plin asta... nu mai sunt colega, sunt un fel de sefa. Nimeni nu mi-a urat bun venit in felul in care ma asteptam eu sa se intample asta... Ma asteptam sa ma ia cineva "de mana" sa imi zica micile "secrete" sau macar cineva din echipa sa ma invite la masa. Se pare totusi ca lucrurile nu stau asa... Am stat cuminte la locul meu si poate ca acolo voi ramane de acum.

Am plecat de la firma vechi cu regrete pentru oameni, care cred ca in timp vor ramane minime. Cand am plecat imi parea rau de toti, acum, dupa 2 sapt, din discutii cu cativa dintre ei pe mess, mi-am dat seama ca sunt doar putini de care trebuie sa imi fie dor. Stiu, stiu, e normal... I give too much credit to some people...

Am depus si dosar la banca pentru "Prima casa". Si e pe calea cea buna: banca deja a aprobat suma, mai trebuie sa primesc garantarea de la Fond, si voi avea apartament.

De cateva zile m-am despartit de G... Nu stiu inca daca e sau nu permanent... dar momentan sunt singura. Am un sentiment ciudat: vreau sa fiu lasata in pace de toata lumea, si totusi nu vreau sa fiu singura...

Si cam la asta se rezuma "my new life". Daca am luat deciziile corecte sau nu, nu pot sa spun inca. Stiu doar ca imi doresc sa fie bine, sa fi facut bine schimbandu-mi cariera atat de devreme in viata. Si ca m-am inhamat la 30 ani de credit. Si ca imi doresc sa fiu iubita cu adevarat...

No regrets?

2009-08-07T11:44:00.003+03:00

Intrebarea de baza care planeaza de cateva saptamani asupra mea este: "Is this the right thing to do?"

Prea multe nu sunt de povestit, doar ca in urma consiliului de familie, incuzandu-i pe ai mei, dar nu pe G - care a refuzat vehement sa se implice in luarea unei decizii - am hotarat ca imi iau apartament.

Daca tot avem parte din bunavointa statului de o dobanda mica cu programul "prima casa", nu ar strica sa am casa mea. Si dupa cateva luni de cautare si alte cateva saptamani de birocratie romaneasca tipica, ieri am depus actele la banca. Sper sa fie intr-un ceas bun.

Cealalta problema existentiala, care de data asta chiar se refera la existenta, este de a fi sau a nu fi... programator. A fi sau a nu fi acum incolo project manger? Raspunsul in episodul urmator...

No ca am fost si la munte!

2009-05-25T13:16:00.003+03:00

Am trecut Coltii Trascaului. In modul clasic, cu bocancii in picioare si rucsacul in spate. Si a fost hrana pentru suflet. Si mai vreau. Singura problema e ca e greu de dus fundul prea mare cu tine in excursie... tre sa scap un pic de el :D.

Ghinion

2009-05-14T12:31:00.003+03:00

Iar am nimerit la locul nepotrivit la momentul potrivit.

In mai putin de un an am avut 3 plimbari la Politia rutiera sectia accidente usoare. Prima data mi-am lovit eu masina de un stalp. A doua oara si-a proptit cineva camionul (dupa banuielile mele avand in vedere urmele) in masina mea. Ieri mi-a iesit unul in fata de pe o strada laturalnica si mi-a indoit bara din fata. Nu tare, dar atat incat sa am iarasi toate drumurile alea tampite la politie, asigurare, service: timp, nervi si bani pierduti.

Oare e blestemata masina sau proprietara? :))

Lovitura sub centura

2009-05-13T18:03:00.003+03:00

Ma simt urata si neatragatoare. Grasa. Am dat 500 lei pe un tratament de remodelare corporala cu rezultat ZERO.

Am facut cura de legume si fructe si muuuulte lamai. Degeaba.

Cantarul se incapataneaza sa nu scada sub fatidicul numar 68. Prietena mea D. a inceput o cura Herbalife pe care a dat tot 500 lei. A slabit deja 6 kg intr-o luna. As vrea sa stiu si eu ca am puterea sa ma tin de o cura de genul ala. Dar sincer nu cred ca pot sa ma abtin de la snacksurile de la 10 seara, cand ma uit din varful patului la un film de desene animate sau la vreun serial proaspat desoperit.

Ieri un coleg pe care il placeam mai demult mi-a facut clar ce impresie ii las. Mi-a zis clar si raspicat ca sunt de 2 ori mai mare cat alt coleg, (mai slabut dar nu anorexic). And that was a direct hit.

Ma simt inutila. Si patetica. Lipsita de vointa si putere. Azi ma urasc.

Forward

2009-01-23T13:52:00.002+02:00

In ultima vreme lucrez de dimineata pana seara. Si tot ce am invatat in aceasta ultima vreme e ca sunt mai slaba decat am crezut. Nu ma ridic la nivelul asteptarilor mele.

Nu rezist la stres asa cum ma asteptam sa o fac. Nu am curajul pe care credeam ca il am in fata crizelor.

Nu ma simt pregatita acum asa cum credeam ca sunt acum un an.

Inca nu imi sunt atat de cizelate armele precum ma asteptam.

Still, I'm going on forward with my head up in the sky.

Ganduri de seara

2008-12-09T10:40:00.004+02:00

Cel mai mare regret al meu e ca nu am voce, nu pot canta. Mi se par superbe femeile frumoase care au voce frumoasa. Cred ca e cel mai usor fel de a cucerii pe cineva: sa ii canti!

Cea mai mare dorinta a mea e sa slabesc. Nu sunt obeza, dar mi-as dori sa fiu mai slaba. Si oricat as incepe cure de slabire si sedinte de aerobic, nu le pot duce la capat. Si daca eu nu am avut motivatie pentru asa ceva, nu stiu cine a avut!

Cel mai important moment din ultimii cativa ani, care simt ca mi-a influentat puternic viata, si pe care mi-ar placea sa il retraiesc si sa schimb ceva, se petrecea pe o plaja din Delaware, SUA, intr-o seara de vara, in 2006. A fost un moment magic pentru mine. Si as schimba ceea ce i-am zis persoanei cu care am fost. De fapt cred ca acum as alege sa ma uit in ochii lui si sa il tin minte exact cum era atunci, fara sa zic nimic.

Cel mai trist lucru din viata mea acum e ca imi pierd zilele asteptand weekendul, in care nu fac altceva decat sa dorm. Nu mai ies in oras, nu imi mai tin prietenii aproape, astept ca ora 9:30 sa se faca 18:30 sperand sa nu fac eforturi prea mari in ziua aia, si la 19:00 cand ajung acasa ma trantesc in pat si ma uit la seriale pe banda rulanta. Asta nu e viata!

Cel mai mult imi lipseste certitudinea ca maine nu pleaca G de langa mine. E un om atat de inchis in sine incat nici acum, dupa 7 luni, nu stiu ce simte pentru mine. Stiu ca faptele spun mai multe decat vorbele pot, dar nu ma descurc prea bine cu interpretatul faptelor. Vreau vorbe. Pe care el nu le stie spune.

Sens unic

2008-12-05T13:15:00.003+02:00

"Te gandesti vreodata la mine?"

V-ati pus vreodata intrebarea asta? Sunt sigura ca da. Fiecare om vrea sa se simta special. Fiecare om vrea sa stie ca nu e "one of the others", fiecare vrea sa fie ACEL CINEVA pentru o anumita persoana.

Ma tot prind retraind momente din trecut zilele astea. Ma intreb daca am contat. Anul asta nu a semant deloc cu cel care a trecut. Anul asta am devenit "cuminte si ascultaoare", aproape ca o "casnica" care sta acasa si isi asteapta barbatul.

Sunt persoana extremelor. Ma indragostesc atat de usor! Ma dedic unei persoane atat de repede. Si ma refer aici si la prieteni, amici, cunostinte, nu neaparat la iubire femeie-barbat. Ma si plictisesc la fel de repede. Numai oamenii care pot sa imi tina interesul trezit mereu sunt langa mine mai mult de, sa zicem, un an. DD e langa mine (mai mult sau mai putin fizic) inca din liceu. N-as vrea sa o pierd niciodata. Chiar daca traim fiecare viata ei si avem alti prieteni fiecare, o simt aproape de sufletul meu, si sper ca asta nu se va schimba niciodata.

In schimb amici de ocazie am avut mereu. Ma fascineaza cate un om dar de multe ori nu il mai consider asa de interesant dupa un anumit timp. Putini sunt cei care dainuiesc in sufletul meu. Si sunt sigura ca multi oameni simt la fel. Sunt oameni care raman langa tine si sunt oameni care se plistisesc de tine sau de care te plictisesti tu. Si sunt oameni langa care pur si simplu nu mai poti sa fi. Si in cazurile astea... te gandesti, dupa un tip, daca ai contat vreun pic. Chiar daca tu ai plecat sau celalat a intors spatele, poti ramane uneori suspendat in perioada in care va era bine. Si atunci, in serile tarzii, sau cand conduci incet inspre lucru, sau poate chiar cand mananci de-amiaza, te loveste intrebarea: "Am contat pentru omul ala?".

Nu stiu daca post-ul asta al meu are vreun sens pentru voi, cei care cititi. In capul meu are un sens, sens unic: A.S. are prietena...

Regasire

2008-11-28T11:18:00.003+02:00

Nu mai am timp sa scriu. Lucrez prea mult pentru capacitatile mele. Sunt o sentimentala si orice ma afecteaza. Iau totul personal. Ma dobor singura folosind armele altora. Cred ca se numeste sinucidere.

Deja e o rutina, totul e o rutina. De la zi la zi traiesc aceasi rutina. De la an la an. Din 4 in 4 ani... sau poate din iubit in iubit. Rutina sunt si relatiile mele. Deja ar fi trebuit sa ma obijnuiesc: il cunosc, e deosebit, perfect si tot ce imi doresc, ma indragostesc de el, poate chiar il iubesc, ca exact atunci cand am mai mare nevoie de el sa imi intoarca spatele, sa ma dezamageasca, sa ma intristeze.

Gresesc eu cu ceva? Cu siguranta! Doar ca nu stiu unde? In prima clipa cand il sarut sau pe parcurs? Oricum nu conteaza asa de mult acum.

Acum stiu: caut ceva, dar nu stiu ce caut! Caut ceva care sa ma scoata din rutina. Caut sa ma regrupez si sa o iau inainte, un inainte care sa nu mai semene cu trecutul. Si sper sa o pot face langa G., pentru ca mi-au ajuns aventurile din punctul asta de vedere.

Vedeta

2008-11-07T15:04:00.003+02:00

Masina mea e vedeta. Imi place, ma pasioneaza. De obicei sunt persoana care face lucrurile pe care le face in cel mai bun mod posibil. Imi place sa fiu printre cei mai buni (prima nu am fost niciodata, dar am fost mereu printre primii). De-o vreme conduc, stiti si voi de cand mi-am luat masina. De 6 ani am carnetul de conducere, si doar anul asta mi-am pus in cap sa ma urc la volan. In cea mai mare parte pentru ca imi era frica ca nu ma voi descurca.

Dar am urcat la volan. Si acum vreau sa fiu cea mai buna. Bineinteles, nu sunt stralucita. Cateodata sunt chiar groaznica. Si in situatiile astea imi place sa fac misto de mine. Cand excelez totusi in ceva actiune sofereasca, fie ea banala, imi place sa ma laud. Oricum ar fi, trebuie sa spun la tot restul lumii ce am facut. Ma enervez si pe mine, dapai pe altii.

Nu ma pot abtine totusi. AM MASINA. CONDUC. Si toti colegii mei de munca, prietenii si familia trebuie sa stie asta. E ca un drog. Si nu ma pot opri, caci eu si masina mea trebuie sa fim vedete.

Downside of the cool things

2008-10-30T10:18:00.004+02:00

Ai masina:
- nu mai astepti autobuze in statii, drept pentru care nu mai simti ritmul strazii, nu mai auzi galagia facuta de oamenii de pe strada

Ai job:
- nu mai poti sa chiulesti de la ore de la faculta, nu poti sa recuperezi laboratorul saptamana viitoare, nu poti sa iti amani proiectul pe sesiune
- cu toate ca ai bani sa iesi la cate cafele vrei tu, la ora 9 tre sa fii la lucru, nu poti sa mergi numai la urmatoarea ora si sa stai la cafeneaua de langa faculta prima ora

Ai prieten/a:
- nu mai esti in grupul celor singuri si smecheri, nu mai esti chemat la bere, asta bineinteles dupa ce i-ai refuzat de cateva ori consecutiv in ideea ca ai program in cuplu
- nu mai poti sa iesi cu cine te taie capul, sa dansezi cu cine te taie capul, sa bei cat te taie capul, si sa adormi aiurea, in bratele cui te taie capul

Astept completari de la voi...

Vorbeste... votkca

2008-10-27T10:24:00.002+02:00

Eu consider ca o problema trebuie rezolvata, nu ignorata. Si trebuie rezolvata din clipa in care apare.

Eu sunt o persoana rationala. Cu capul pe umeri. Gandesc. Sunt diplomata. Rezolv conflictele fara sa strig, sa urlu, sa trantesc. (Cel mult fug intr-un colt si plang pana ma linistesc.)

Bineinteles, cand alcoolul se combina cu nervii, oamenii fac lucruri nechibzuite. Si daca mai punem la socoteala si frustrarile, oboseala, frica si nesiguranta zilei de maine, putem calcula foarte usor ca o persoana calma si linistita ajunge intr-o clipa un monstru. Si monstrul ala stie sa faca scandaluri monstru. Si chestiile astea sperie lumea si o indeparteaza de tine... si e normal, cine ar vrea sa stea langa un monstru, right? Si nici nu rezolva probleme, ci creaza altele mult mai ample. Va zic io din experienta. Proasta experienta!

Prima data

2008-10-23T10:35:00.003+03:00

Am castigat pentru prima dta un pariu... pe care am pus bani. Colegii de munca (adica aia de birou, numai barbati) au pariat pe meciul Steaua-Lyon, si m-am "bagat" si eu. Evident, nu a castigat nimeni, cine se astepta la asa scor??? S-au reportat banii pe ieri, Bordeaux - CFR. N-as fi vrut sa ma bag, pentru ca mi-ar fi placut sa castige CFR si nu vroiam sa fac pronosticuri. Totusi, daca banii erau deja acolo, am zis ca pun si eu un scor, chiar daca scorul pus de mine era contrar a ceea de imi doream de la CFR. Si am castigat... si asta e povestea a cum am ajuns microbista :)).

Maine la Alpha TV

2008-10-21T16:58:00.002+03:00

Maine particip la o emisiune de dimineata, de la ora 8:00, la Alpha Tv, post afiliat Prima TV. Se va povesti despre experienta traita in SUA, in timpul programului "Work and Travel".

Enjoy. Si daca cineva reuseste sa inregistreze emisiunea si sa imi dea inregistrarea, dau o bere. Precizez ca e o emisiune LIVE (din pacate pentru emotiile mele).

The old one

2008-10-21T11:00:00.002+03:00

Ieri mi-am vazut un prieten, mai exact un fost boyfriend. El pleaca azi in Dubai, si am profitat de ultima zi a lui in Cluj sa il vad. Il sun, il bat la cap, ca pe el numai asa il pot prinde la o intalnire, dupa o multime de telefoane si povesti pe mess. Mi-e drag omul, si imi face placere prezenta lui. Si am reusit sa ne vedem. Culmea culmilor, el apare cu EA. =))

Cate si mai cate ganduri mi-au trecut prin cap in momentele alea in care i-am vazut de mana, numai eu stiu. Am trecut in cateva secunde de la mirare la suparare si apoi la vinovatie, asta asa in mare. Mi-am luat inima in dinti si pus un zambet frumos pe fata, si am mers inainte. Am iesit toti trei la un suc, i-am dus eu cu masina(!!!) si am povestit aproape tot timpul eu cu el. Ea zambea in continuu. Nu pot sa imi imaginez ce ascundea in spatele zambetului simpatic, dar nu cred ca era de bine :)).

Si asa am fost eu aseara in postura de EX. Naspa. Nu mai vreau, mai bine fara. Nu a fost nici un dezastru... doar ca pot sa imi imaginez cum ma privea acea femeie... si nu as fi vrut sa fiu in locul ei... (si nici in locul meu...)

The week that never should have come

2008-10-20T16:33:00.002+03:00

(Sau "de ce ti-e frica nu scapi".)

Consider ca unele lucruri in viata ne sunt predestinate, ca unii oameni sunt langa noi pentru ca ASA A TREBUIT. Cred ca unele locuri pe care le-am vizitat trebuia sa le vedem mai devreme sau mai tarziu. Cred ca exista un destin, chiar daca nu e trasat exact linie cu linie, fiind format din timpi si puncte.

A inceput. Jobul lui G il va tine departe de mine mai tot timpul. Asta e prima saptamana in care e plecat. Cate zile, saptamani sau luni vor urma, doar timpul va spune. Mi-era frica de o relatie "la distanta". Poate nu e chiar acelasi lucru cu relatia mea, pentru ca (SPER), el va mai fi si acasa. Ma deznadajduieste ideea telefonului lipit de ureche ore in sir, ma sperie distanta, lipsa privirilor si a atingerii mainilor.

Nici nu stiu daca e o lectie pentru el sau pentru mine. Mama zicea ca o relatie e puternica si are sanse de reusita daca trece si de perioade in care cuplul e zi de zi impreuna, dar si de perioade in care sunt despartiti. E un test. E o perioada de gol, o perioada de mediatie, de hotarari. Nu aveam nevoie de ea. Ma forteaza sa ma apuc de ceva. Ma forteaza sa revin cu picioarele pe pamant... prea dulce era visul sigurantei.

Si acum ma apuc de ceea ce trebuia demult sa fac. Ma apuc sa revizuiesc situatii si rutine. Poate reusesc sa slabesc cele 8 kg in plus. Poate reusesc sa imi iau certificarile pe care le visez de vreo juma de an si de care am tot amanat sa ma apuc. Poate o sa fie totul ok si dramatizez. Nu degeaba sunt femeie.

In my secret life

2008-10-16T16:11:00.007+03:00

N-am mai scris de vreo mie de ani, stiu. Si voi, cititorii mei fideli, cei vreo 20-25 oameni, mi-ati dus dorul, stiu! :) Revin azi, dar nu promit constanta, pentru ca adevarul e ca atunci cand sunt fericita nu pot scrie nimik de calitate. Sunt plictisitoare cand sunt fericita (ca de altfel toti marii scriitori).

Revenind la lucruri serioase. Sunt amarata. Adica nu neaparat cu un picior in groapa, dar putin frustrata, putin deprimata, putin dezamagita. Chestii de-astea care fac un om normal sa uite sa zambeasca din cand in cand (si daca fac asa cu un om normal, va dati seama ce imi fac mie!!!!).

Update-uri asupra vietii mele sunt pe toate planurile. Masinuta mea noua a avut parte de o zdravana zguduitura acum cateva zile. Am gasit-o lovita in parcare (adica pe malul Somesului, unde o las de obicei, in rand cu restul coloanei de masini parcate la fel). Bineinteles legile lui Murphy au facut ca masina MEA sa fie lovita, si nu rabla de Dacie care era parcata in fata mea(genu ala de masina care ti se pare abandonata, desi proprietarul se mai incapataneaza sa polueze atmosfera conducand-o). Inca o plimbare la Politie, de data asta o plimbare pe Daune, la CASCO, si cateva plimbarele la Service, unde, printre alte mici chitibusuri, trebuie schimbata portiera dreapta fata. O nimica toata, ce mai!

Important e, daca tot povestesc de masina, ca am invatat sa fac parcare laterala cu spatele ;;)!!! Aud urale din partea voastra, deci va multumesc mult, fac si o reverenta si fac frumos cu mana in semn de apreciere.

Trebuie sa anunt mandra (din nou mandra) ca m-am apucat de aerobic, in ideea disperata de a scapa de cele 8 kg pe care le consider inca in plus pe mine. Inca nu am reusit sa ma las de ciocolata, dar lucrez incet si la dependente. Daca stie cineva de vreun grup de suport pentru cei dependenti de acest viciu dulce(ceva de genu DCA - dependenti de ciocolata anonimi), va rog anuntati!!!

Acum dragostea... stiti piesa aia cu Carolina?("Carolina e studenta, e studenta eminenta/La dragoste repetenta"). Ma simt. Acuma nuuuu, nu trebuie interpretat. Inca G e langa mine. Si e bine. Dar nu e foarte BINE. Asta e baiul meu. Stiu, dupa aproape juma de an, e cam greu sa fie ca la inceput, din simplul motiv ca nu mai e la inceput. Mai ales ca aproape stam impreuna. Am grabit poate tot, eu cu entuziasmul meu debordant, si am simtit ca alunec incet inspre prapastie in ultima vreme. E greu sa pastrezi o flacara a pasiunii, cand tot ce faci e sa ajungi acasa seara, aprinzi televizoru si calculatorul, si asta e viata in doi. Daca nu exista o baza solida inainte sa se ajunga la asa ceva, asa ceva-ul asta devine imboldul spre prapastie. Si nu accept inca o infrangere asa de repede. Nu pot sa accept ca relatiile din trecut, cu lacrimi, crize si depresii nu m-au invatat nimic. Nu vreau sa accept ca viata se invarte intr-un cerc din care nu poti iesi. Cred ca daca realizezi din timp ca faci aceleasi greseli ca si cu precedentii, ai o sansa sa nu le mai faci, daca stii sa te controlezi. In plus, se pare ca marile mele pasiuni se invart in aceasi arie a zodiacului: balanta. Ar trebui sa invat sa ii cunosc dupa atata vreme de gravitat in jurul lor.

Ei, per total viata e roz (mai ales cand o mai vopsesti si tu un pic; sau o mai imbibi cateodata in alcool, sa ti se para roz desi e rosu aprins).

Am fost in croaziera

2008-10-03T10:35:00.001+03:00

N-ai cu cine, ma, n-ai cu cine...

2008-09-09T14:15:00.005+03:00

Am mai auzit eu, (asa, din auzite doar), ca exista oameni care iti zgarie masina. Ca le-ai luat locul de parcare, ca i-ai suparat cu ceva, sau pur si simplu asa, ca era prea frumos colorata masina si ii lipseau niste tonuri de alb sau gri.

Acum am si simtit pe "pielea mea" ca astfel de oameni exista, sunt printre noi, traiesc la oras si ne zgarie masinile noua, oamenilor care nu le-am facut nimik. De ce? Nu stiu, mi-as dori sa aflu. Cine anume? Consider ca doar niste tarani prosti, plictisiti de spart seminte, cautand ceva interesant de facut, au putut gasi ca activitate posibila zgariatul masinilor din parcare. Pentru ca trebuie mentionat ca nu doar masina mea a fost zgariata, ci si altele din zona, in aceasi noapte. Asa ca acum am grafiti pe ambele usi din dreapta masinii, grafiti facut frumos cu cheia. Iarasi bani!... oare cand se opresc problemele cu masina? Pana acum in fiecare saptamana mi s-a intamplat ceva cu ea; mi-a cam ajuns!

SuperLove

2008-09-04T14:04:00.004+03:00

Ce te face sa ramai langa un om? La inceput te indragostesti de celalalt. Apoi incepi sa il cunosti, sa ii vezi defectele, si calitatile. Si trece indragosteala. Sau te indragostesti mai tare. Incepi sa te obisnuiesti cu omul de langa tine, sa aveti amintiri impreuna. Adica incepe obijnuinta. Si iubirea, daca ai noroc, apare tot pe-acum. Dar cred ca putini sunt cei care iubesc cu adevarat. Care isi gasesc ACEL om care sa ii completeze. ACEL om care sa fie jumatatea ta, care sa fie perfect mulat pe sufletul tau, sa te imbrace cand ti-e frig sau sa sufle ca o adiere cand ti-e cald. Unii lupta pana gasesc. Altii se multumesc cu o pseudo-iubire. Sa traiesti o viata langa o pseudo-persoana-iubita! Sa iti iei casa si masina si caine si sa faci copii cu cineva pe care parca il iubesti si care parca te iubeste. Vad prea mult asta in jururl meu. Vad cupluri de prieteni sau amici care incep incet-incet sa o ia pe calea mariajului. Dar prea putini dintre ei sunt cu adevart fericiti. Certuri se spune ca exista in orice cuplu. Dar... ai vazut vreodata un cuplu perfect? Eu am vazut. Doua-trei maxim, de cand ma stiu. Si cand vezi un astfel de cuplu, poti sa zambesti. Stii din clipa aia cum ar trebui sa arate fericirea. Daca esti norocos vei putea candva sa te opresti din cautari si sa stii ca cel de langa tine e THE ONE. Si poti sa incerci sa reproduci fericirea. Daca iti iese, ii veti face pe oameni sa zambeasca cand va vad, tu si jumatatea ta perfecta.

Si totusi, iubirea aia fara de care nu mai poti sa respiri odata ce ai cunoscut-o... iubirea aia! de ce nu ne e dat sa o cunoastem cu totul. Mi-as dori sa nu simt, de jur imprejur, ceea ce am citat mai demult pe blogul asta: "in orice relatie unul iubeste mai mult!".

Si daca simti uneori ca ai putea trai IUBIREA AIA, de ce nu poate sa vada si celalalt acelasi lucru ca si tine? De ce se ascunde in spatele unei perdele groase de fum si refuza sa iasa la lumina, macar un minut, ca sa vada orizontul?

Noise

2008-09-03T10:11:00.004+03:00

Am fost in concediu, pe la munte. Prima parte am petrecut-o la Avrig, langa Sibiu, unde "am pescuit". Nu eu, eu am citit! El a pescuit... Si-apoi am fost la Plaiu Foii, unde am plecat ultima data de pe munte acum 6 ani. Am urcat in Piatra Craiului. Imi pare rau insa ca nu am avut destul timp sa urcam pe creasta, asta m-ar fi uns la suflet. Dar si asa a fost o excursie bestiala, am urcat de la Cabana Plaiu Foii pana pe Umerii Pietrei Craiului. Chiar in zona Umerilor e o portiune nasoala, cu grohotis cat incape, care ne-a obosit atat de tare incat ne-am hotarat sa ne intoarcem. Oricum, am stat pe traseu de la 10:30 pana la 18:30, deci ne-a ajuns. Nici unul dintre noi nu eram antrenati, si amandoi suntem fumatori, si eu am cu 10 kg mai mult decat aveam in vremurile bune ( cand alergam ca o capra neagra pe munti =)) ).

Cabana de la Avrig, Cabana Ghiocelul, m-a impresionat pozitiv. Camerele micute dar curate, ingrijite, nu scartaia nimik, si era apa calda pana spre seara. Au acolo restaurant, gradina de vara, terasa, cascada artificiala cu pitici de gradina in jur, si o multitudine de faclii. Proprietarul si-a facut un lac cu pastravi, foarte frumos aranjat, si foarte linistitor. Servirea a fost buna, angajatii sunt discreti si ai intimitate. Intr-un cuvant, e un loc perfect de mers in cuplu.

Cabana Plaiu Foii m-a dezamagit. Este intr-adevar in mijlocul muntilor, dar asta nu e un motiv sa fie mai putin ingrijita. Podelele scartaie, mobilele scartaie salteaua era cu arcurile aproape pe-afara. Mancarea era scumpa... si... NU AVEAU CARTOFI PRAJITI!!!!!!!!!(just imagine: 3 zile fara cartofi prajiti :(( ). Ciorba de burta era 10 lei, si sa nici nu ma apuc sa zic de pretul vinurilor.

Am mai vizitat cetatea de la Alba iulia, cea de la Fagaras si cea de la Rasnov.

Si am stat. Doar noi doi. Just perfect. Vreau inapoi. La liniste.

Acum, ajunsa inapoi, ascult galagia din jur. Si ma epuizeaza. Galagia de pe strazi, galagia din birou, galagia din viata de zi cu zi. Prea multa galagie si agitatie. Linistea imi place mai mult.

Innebunesc

2008-08-15T21:22:00.000+03:00

Ma innebunesc compromisurile!

Renew

2008-08-12T11:58:00.003+03:00

Stiti situatiile alea in care cineva se cupleaza cu alticineva, si sunt asa de indragostiti si le place sa stea numai impreuna, incat nu mai ies din casa decat uneori, si asta numai impreuna? Simt ca mi se intampla asta. Si nu vreau. Am mai facut o data greseala de a-mi pierde toti prietenii.

Si atunci m-am hotarat ca trebuie sa aloc mai mult timp iesirilor in oras, si sa imi revad prietenii pe care i-am cam ignorat de-o vreme. Asa ca ii iau la rand pe toti cei care din doua in doua saptamani imi scriu pe mess cate un "Salut!!!Ce mai faci? Stii.. nu ne-am vazut demult. M-am gandit sa te salut. Si trebuie NEAPARAT sa ne vedem. Saptamana asta... sau nu, poate aialalta!"

I live

2008-08-11T11:09:00.004+03:00

Uneori am impresia ca atrag ghinioanele. Vineri am facut pana. Cand am mers sambata la vulcanizare, s-a rupt un prezon in janta. Ieri am mers la o plimbare cu masina, faza la care mi s-a dezumflat o roata. Plus ca Renault-ul are aripile facute din fibra de sticla, nu metal, si o aripa s-a rupt atunci cand am lovit-o, deci urmeaza bani de dat o groaza, pentru ca nu am apucat sa imi fac Casco.

Frica

2008-08-05T16:10:00.004+03:00

Viata e facuta din ceea ce simti... zice un prieten.

Mi-am lovit masina azi. De un stalp. In parcare. Ma simt... culmea... singura.

Desi oamenii au sarit sa ma ajute. Si sa ma incurajeze. Sentimentul pe care il am despre mine e ca sunt idioata.

"Erase and rewind" pe azi dimineata inainte sa ma urc in masina. Se poate?

LATER EDIT:
Un singur lucru face visele imposibile: frica de esec.
Paolo Coelho

Leave Me Alone (I'm Lonely)

2008-08-04T13:13:00.002+03:00

Go away
Give me a chance to miss you
Say goodbye
It'll make me want to kiss you
I love you so
Much more when you're not here
Watchin all the bad shows
Drinking all of my beer

I don't believe Adam and Eve
Spent every goddamn day together
If you give me some room there will be room enough for two

Tonight
Leave me alone I'm lonely
Alone I'm lonely
I'm tired
Leave me alone I'm lonely
Alone I'm lonely tonight

I don't wanna wake up with another
But I don't wanna always wake up with you either
No you can't hop into my shower
All I ask for is one ***kin' hour
You taste so sweet
But I can't eat the same thing every day
Cuttin off the phone
Leave me the ***k alone
Tomorrow I'll be beggin' you to come home

Tonight
Leave me alone I'm lonely
Alone I'm lonely
I'm tired
Leave me alone I'm lonely
Alone I'm lonely tonight

Go away
Come back
Go away
Come back
Why can't I just have it both ways
Go away
Come back
Go away
Come back
I wish you knew the difference
Go away
Come back

Go away
Give me a chance to miss you
Say goodbye
It'll make me want to kiss you
Go away
Give me a chance to miss you
Say goodbye
It'll make me want to kiss you
Go away
Give me a chance to miss you
Say goodbye
It'll make me want to kiss you

Tonight
Leave me alone I'm lonely
Alone I'm lonely
I'm tired
Leave me alone I'm lonely
Alone I'm lonely tonight

Feriti-va!

2008-07-25T09:27:00.001+03:00

Mi-am luat masina!

And then...

2008-07-23T23:55:00.002+03:00

I saw pictures of the ex. By mistake.

I'm the "now". Nothing to worry about. Just to hate a little bit (just a tiny miny bit).

PS: I'm still happy with him. Extraordinarily happy :).

Nu calcati florile

2008-07-22T09:44:00.002+03:00

Viata e atat de complicata... niciodata la fel, dificila si imprevizibila. Cand crezi ca iti merge mai bine, te loveste ceva hapt in moalele capului. Si atunci te trezesti la realitatea ca este mult mai mult rau in lume decat bine.

Cand ma fac mare imi doresc sa am o casa cu gradina. Sa am multe flori pe care sa le ingrijesc zi de zi. Florile mele ar fi de toate culorile, marimile si soiurile. Si ar fi refugiul meu in lumea asta rea. Ele nu m-ar dezamagii niciodata. Si atat i-ar trebui cuiva sa le calce!!!

Femme Fatale - reloaded

2008-07-18T11:50:00.001+03:00

Am fost denumita "Femeia Fatala". De catre un barbat. Neimportant cine. Atat.

Toti avem un trecut

2008-07-16T14:58:00.002+03:00

Povesteam in vremea cand eram "single" cu prietenele despre problema geloziei pe persoana dinaintea ta. Cat de stupid pare, sa fii gelos pe cel care te-a precedat! Tu esti acum personajul principal, trecutul nu mai e actual si tu esti cel langa care partenerul tau isi petrece timpul liber.

DAR... cand observi ca celalalt inca pastreaza farame din vechea relatie... cand iti dai seama ca obiceile celui de langa tine sunt mulate pe Ex... cand intelegi cat de mult a insemnat acel om in viata celui de langa tine... nu poti sa nu fierbi, oricat de ne-gelos si ne-posesiv ai fi.

E greu sa intalnesti oameni fara bagaj, fara sa aiba in inima si gand pe altcineva din trecut. Nu cred ca mi-as dori pe cineva care sa nu fi cunoscut deja dragostea, care sa nu fi avut cel putin o relatie serioasa inainte... Dar ma lovesc de zidul care e format din intrebarea "pot oare sa fiu mai buna decat cea dinaintea mea? ". Si cel mai nasol e ca raspunsul la intrebare va fi dat fara a avea date despre "obiectul" cu care ma compar...

New life

2008-07-07T10:35:00.003+03:00

Stiu ca nu mai scriu des pe blog, stiu ca nu mai ofer nimik de citit dimineata la cafea, dar viata mea s-a schimbat. Nu mai am timp de pierdut in fata calculatorului, nici nu mai simt dorinta aceea puternica de a-mi impartasi sufletul.

Acum sunt fericita si sufletul meu rade, nu mai simt norii deasupra mea. Acum tot ce simt este indreptat catre un om, care printr-o mangaiere sau un sarut imi raspunde la toate intrebarile. Tot ce am trait pana acum a fost o cale pentru a ajunge in punctul in care sunt azi. Omul ala e aproape tot ce imi doresc de la un barbat (incredibil dar adevarat).

Tattoo

2008-06-24T13:23:00.003+03:00

Ma intreb si eu cum trece timpul pe langa mine? Sora mea are 18 ani, perioada in care doar visezi la viata: crezi ca stii tot dar de fapt doar iti imaginezi cum ar putea fi; e perioada in care esti prea mic ca sa fi om mare si prea mare ca sa fii copil. Imi doresc sa ma fi pierdut undeva in lumea aia, in care toate responsabilitatile sa le simt mai usoare pe umeri.

Azi ma simt om mare, prea mare sa mai pot fi copil. Si timpul trece si oamenii imbatranesc. Nu mai pot sa ma imbrac in margareta si sa imi spun poezia, nu mai merge asa. Azi ridic capul sus. Si asa trebuie sa stau si cand am parte de esecuri sau finaluri de drum.

Azi ma intreb cum pot sa ma aprind ca o flacara. Azi ma intreb cum pot sa imi schimb total viata in decursul catorva saptamani. Tot stilul meu de viata l-am lasat sa se schimbe, tot ceea ce parea normal zi de zi, nu mai e. Azi visez la un viitor impreuna cu un barbat caruia nu ii e frica sa stea langa mine, un barbat pe care il pot face sa zambeasca, si care poate are curaj mai mult ca cei dinainte.

Nu imi dau seama cum, dupa mai putin de 2 luni, nu mai sunt EU, sunt NOI. Omul este un animal social... si singuratatea oricat de normala ar parea la un anumit moment din viata, nu este decat o punte inspre a ajunge IMPREUNA cu cineva.

Si toate prin cate trecem in viata nu fac decat sa ne faca sa crestem, sa mergem inainte mai puternici. Nu pot uita nici de A.S., nici de Jo, nici de altii care au fost inainte, si nu voi uita niciodata momentele frumoase. Dar nu mai am nevoie de oamenii aia langa mine. Traiesc un prezent pe care mi l-am dorit demult, si sper sa tina. E prea devreme sa imi doresc asta??? Un prieten m-a avertizat ca in 2012 vom muri toti, deci timpul este numarat :).

Back

2008-06-17T13:51:00.004+03:00

M-am intors, bronzata si relaxata. A fost un colt de paradis locul acela si un refugiu perfect din calea stresului cotidian.

Azi mai adaug un an la cei pe care i-am trait! Mi-a adus aminte un amic ca acum 8 ani eram pe un varf de munte(Vf Omu, Bucegi) si imi sarbatoream ziua de nastere la -10 grade Celsius, in cabana meteo, taind un tort improvizat din biscuiti cu finetti, cu gasca din liceu, cu blanele si cu Butty... ce vremuri!

Vara asta

2008-06-05T14:19:00.003+03:00

Mai am cateva ore si plec in Grecia . Ma asteptam sa fie altfel momentul asta de plecare, dar lucrurile nu sunt mereu asa cum ti-ai dori.

Las la lucru o situatie nesigura, cine stie la ce ma pot astepta cand ma intorc...

Il las in Romania pe G., de care imi va fi prea dor...

Las in urma dizertatia facuta in graba, la care mai am de scris 10 pagini si pe care trebuie sa o finalizez in noaptea asta.

Maine la ora 7am ma urc in autocarul in care voi sta in jur de 26 ore si pe care cred ca maine pe la ora asta il voi ura din tot sufletul.

Dar merg la mare, la soare, la bronzat si lenevit. Si pe cand ma intorc ma asteapta saptamana cea mai faina din an: e ziua mea pe 17!!!

Ei, eu va urez tuturor zile cat mai faine, si ne "vedem" pe dupa ziua mea.

Hold on to people, they'r slipping away

2008-06-01T16:33:00.004+03:00

Avem incredere in oameni. Vedem viitoruri langa ei. Mergem pana la limitele noastre sa ii multumim. Cine ne poate spune ca peste o zi, o luna sau zece ani ei nu ne vor trada increderea?

Cand viata ne pune fata in fata cu tradarea ramanem uimiti, stane de piatra sau focuri de paie. Toti trecem prin tradari, toti visam sa nu ni se mai intample. Toti avem vieti grele, fiecare are problemele lui. Ne ascumdem sau mergem inainte...

Bem. Alcoolul intrat in sange ne ascunde, e o masca. Alteram realitatea. In bine sau in rau.Ne punem masti de votka, Jack Daniels sau Alexandrion. Dansam frenetic, plangem si gandim intens. Spunem ca ne place viata atunci cand bem. Spunem ce ne trece prin suflet. Ne scuzam a doua zi ca am fost beti. Ne doare capul si inima a doua zi. Dar ne ascunem si data viitoare in alcool, caci nu mai simtim tradarile asa de tare. Alcoolul e un badaj pentru tradari, il aplicam cand nu mai putem altfel. Nu mai uram atat cand bem... iubim mai mult...

Uneori imi doresc sa pot sa ii vad pe oameni asa frumosi cum ii vad cand ma ascund in spatele alcoolului. Sa fie mereu buni. Sa ii vad mereu fericiti si plini de energie. Sa ii vad mereu imbratisandu-si pana si dusmanii. Sau macar sa pot sa uit tot ce a fost rau in oameni, ca si atunci cand beau...

********************

E greu... sa uiti... e greu sa ierti. Nici nu stiu daca pe el vreau sa il uit si iert, sau pe mine...?.......

Turn the page

2008-05-22T10:45:00.002+03:00

Am fost foarte ocupata zilele astea. Am avut examen, am de invatat, petrec mult timp cu G, si am inceput sa lucrez pe un proiect nou la munca.

Proiectul de la munca era men exclusive pana sa vin eu. La fel si biroul in care m-am mutat. Acum stau si ma intreb... sa fac pe dura sa ma trateze de la egal la egal, sau sa fac pe sensibila sa simta nevoia sa ma protejeze?

Secrete

2008-05-16T14:52:00.003+03:00

Cat de usor ne-ar fi noua de multe ori sa fim rai...

Ma gandeam zilele trecute cat de usor as putea sa fac rau unor oameni. Stiu zeci de secrete, stiu sa citesc oamenii si imi place sa cunosc cat mai multe barfe. Dar sunt destui oameni care imi stiu viata. Chestia cu secretele, alea pe care le zici si apoi faci ochi mici si speriati si zici "Da nu zi la nimeni, ok?", alea care te sperie si pe tine, mi se pare o inventie grozava. Secretele astea le impartasesti unor oameni de care te simti aproape... (aproape pentru o viata sau pentru un moment). Si dupa ce le zici, simti nevoia imediata de a afla ceva si despre celalat om... sa faci un schimb. Secretele ajung sa fie un troc. Tu stii ceva ce mie imi poate face rau daca e aflat... de asta trebuie si eu sa stiu ceva cu care ti-as putea face rau! Si asta se aplica si la prietenii mai vechi dar si la cei de ocazie. La toti(sau aproape toti) ne place sa avem pe cineva cu care sa vorbim. La toti ne place sa ne putem descarca sufletul macar din cand in cand; si asta pentru ca atunci cand suntem intelesi si actiunile noastre sunt aprobate ne simtim putin mai normali.

Secretele ne fac mai oameni, mai reali. Dar si mai rai. Informatia e putere, si puterea nu se obtine zambind frumos, ci calcand pe cadavre. Stiu, normal ca trebuie sa iti selectezi oamenii la care sa le incredintezi gandurile tainice. Dar nu poti sa stii niciodata ce e cu adevarat in sufletul si gandul celui de langa tine. Prietenii iti pot deveni dusmani peste noapte fara sa isi dea nici ei seama de asta. Nu degeaba e vorba aia : "fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma apar singur" (or somthing like that).

Nu mi-a fost niciodata frica de oameni, am avut incredere in ei intotdeauna. Am luat si picioare in fund, si toti patim asa. Dar am castigat prieteni buni datorita increderii. Am acordat credit unor oameni care la prima vedere sunt inchisi in lumea lor si nu vor sa iasa... si ce frumos e in lumea lor... :). Cateodata am incredere in oameni care mi-au inselat-o deja... si imi promit ca va fi pentru ultima data cand mai fac asta... dar cand cineva iti e drag e greu sa il lasi sa plece... Si asta am invatat-o cel mai bine din pseudo-relatia cu A.S. Chiar daca secretele noastre le stie toata lumea...

Prea mult bine nu e bine

2008-05-15T12:19:00.002+03:00

Lucrurile nu pot sa mearga mereu perfect... De fapt, de obicei lucrurile merg prost. Dar ne-am putea noi oare bucura de clipele fericitie daca ne-ar fi tot timpul bine?

Dupa pesudo-relatia cu A.S., momentele petrecute cu G sunt extraordinare. Stiu ca ma atasez prea repede de oameni, e un defect al meu. Acum, bineinteles, fac la fel cu G. Nu vreau sa grabesc lucrurile, imi place la nebuinie flacara asta de la inceput, dorul de a-l vedea care incepe la 10 minute dupa ce pleaca de langa mine. Nu vreau sa stric nimik...

Nu am mai trait demult sentimentele ce le traiesc acum. Imbratisarea lui are darul de a ma calma, de a sterge ce a fost rau pana atunci... Problemele de la munca sau scoala par minore atunci cand sunt cu el... si nimik nu mai conteaza in universul in care fug cand sunt cu el.

P.S. Poate intelege in sfarsit D.D. de ce nu am avut iubit pana acum...

Spread your wings!

2008-05-12T10:01:00.002+03:00

Cand dupa mult timp si multe dezamagiri vezi ca viata ta o ia pe un fagas normal, nu poti decat sa te intrebi oare cand se va termina visul. Asa ma simt si eu acum ca framantarile interioare se linistesc, acum ca zbuciumarea din inima mea se calmeaza.

Nu pot sa zic ca nu ma mai gandesc cateodata la A.S. Imi mai fuge gandul la el si chiar ii duc dorul, lui cel din vremea in care eram cu adevarat prieteni. Cand viata mea se invartea in jurul lui eram intr-un anumit fel fericita: stiam ca nu pot sa am mai mult de la el, si ma multumeam fiind back-up-ul lui. Si traiam o stare de bine cand eram cu el... aveam si libertate dar il si aveam intr-un fel... Acum nici nu mai vorbesc cu el, decat pentru probleme bussines... E ciudat cum viata merge inainte si lasa in urma oameni care erau totul pentru tine inainte...

Acum il am pe G. Stiu ca nu e bine sa ma arunc cu capul inainte intr-o relatie... dar omul asta ma invata sa zbor din nou. Mi-a revenit luminita din ochi si zambetul pe buze. Vreau sa fie totul perfect cu G si voi face tot ce stiu eu mai bine ca sa se si intample asta. Nu am cuvinte sa descriu cat de frumos se poarta cu mine si cat de bine ma simt in preajma lui... Sunt fericita!

Smileing again...

2008-05-09T18:08:00.003+03:00

Maine ma duc la prima nunta de anul asta. De fapt e prima nunta care nu e din familia apropiata, la care ma duc. Ma asteapta un weekend maraton, in care sper sa pot sa imi impart din timp si cu G, pentru ca ma binedispune cat pentru o zi, doar intr-un minut...

Diseara e girls night... abia astept sa imi vad prietenele dragi si sa ne povestim de toate pana rasare soarele.

Ma simt excelent in ultima vreme... viata incepe sa imi surada tot mai mult!

Micile placeri ale vietii

2008-05-06T14:49:00.002+03:00

De 3 seri incoace m-am mobilizat sa ies la alergat, ca pe vremuri. Am alergat pe proaspat-terminata faleza de pe malul Somesului din Grigorescu (clujenii stiu despre ce e vorba...). Am vazut cu ocazia asta apusuri superbe de soare, am simtit mirosul de apa de rau, mai curat decat inainte de modernizarea malului si am alergat in tandem cu zborul ciorilor. Intr-una din zile am admirat zburatacirea aleatoare a liliecilor. Am inhalat aer curat si m-am plimbat pe iarba... uitand putin de lumina artificiala si betoane.

M-am lasat partial de fumat, lucrez la a ma lasa total de viciul asta...

Am cunoscut pe cineva care ma face sa plutesc... desi doar de cateva zile ne stim, ma face sa ma simt excelent langa el. Ii voi spune G, initiala numelui lui. Nu stiu daca va tine sau nu, daca se va dovedi ca e intr-adevar asa cum il vad acum, dar acum nu pot sa ma opresc din zambit... It is all getting better :).

1 Mai

2008-05-05T13:09:00.002+03:00

Anul trecut am fost la Vama Veche cu ocazia specialei zi de 1 Mai. Si a fost ceva deosebit...

Anul asta am fost la Suncuius... Am mai fost pe acolo, dar niciodata nu am vazut locsorul ala asa de plin de lume. Din pacate, lumea era formata de "rockeri wanna-be"s si din copii scapati de-acasa pentru prima data. Oameni beti non-stop cat incape si ploaie continua... asta era pe acolo.

Au nimerit peste noi si o gasca draguta de scandalagii, suparati ca se auzea muzica rock si ca nu erau manele. Au rupt corturi, au lovit oameni (inclusiv cateva gagici au incasat-o pentru ca din spate pareau tipi cu parul lung), seara terminandu-se cu interventia politiei...

Din pacate, anul asta nu am simtit mini-concediul de 1 Mai... In schimb am dormit cat incape si m-am odihnit citind si uitandu-ma la TV...

Ce este motociclistul?

2008-04-30T17:03:00.001+03:00

Am citit un articol foarte fain scris de o gagica. Acum am descoperit blogul si vreau sa vi-l impartasesc:

http://sfantaduh.blogspot.com/2008/04/ce-e-motociclistul.html

Vicii

2008-04-30T14:53:00.001+03:00

Vreau o tigara!!! M-am lasat de o saptamana de fumat, in ultima vreme nici bautura nu am pus in gura. Se zice ca suma viciilor e mereu constanta si pozitiva. Cred ca nu-i adevarat, pentru ca eu nu le-am inlocuit astea doua cu nimik. Or am I not human?? :))

Oricum, acum, vreau o tigara!!!

Se ofilesc florile de cires

2008-04-29T12:06:00.002+03:00

In 10 mai ma duc la prima nunta a cuiva de-al meu (si nu a parintilor). Ma asteptam sa fie altfel... dar ma duc singura.

De 1 mai am refuzat sa ma duc cu gasca lui A.S., asa ca am ramas in pana de amici cu care sa merg.

Nu mai am prieteni singuri, doar cativa care nici nu isi doresc relatii. Doar cupluri vad in jurul meu. Ma bucur pentru ei, ma distrez langa ei, dar ma intreb tot mai des unde s-o ascuns Fat Frumos-ul meu...

Ma refugiez in studiu, carti si mancare. Merg in Grecia cu mama si sora de 18 ani.

Visez ca ma trezesc langa cineva, si cand deschid ochii strang in brate animalutul de plus cu care dorm.

Mi-e un dor nebun sa fiu indragostita, sa respir dragoste si sa astept toata ziua intalnirea cu EL.

Nu zic ca viata e fara rost cand esti singur. Mi-e doar urata mila din ochii cuplurilor, la fel de urata ca si privirea mea cand la uit la ele...

Paste Fericit!

2008-04-27T01:40:00.002+03:00

Credinta, existenta lui Dumnezeu, ca entitate care trimite semne aproape fizice... Am fost la Inviere, desi mi-am propus sa nu ma duc anul acesta. Cum trec anii, simt tot mai putin energia sarbatorii, simt tot mai putin liberarea pe care mi-o dadea inainte acea slujba de Inviere, si tot ce implica asta. M-am uitat in jur. Pentru tineri (majoritatea lor) aceasta intrunire pentru a lua lumina este redusa la a fi un eveniment social. Nu sunt o fire religioasa. Am momente cand cred si momente cand nu cred. In ce cred? Intr-o putere superioara, intr-o entitate complexa care te poate ajuta sau te poate infunda mai tare. Poate acea entitate e chiar in noi, in fiecare... sau poate avem ingeri si demoni in jurul nostru. Nu stiu...

Oricum, Sarbatori Fericite tuturor!

P.S. Sunt solo din nou, m-am despartit de "The New Guy"... era cazul, nu ne potriveam deloc.

Primavara

2008-04-17T11:14:00.003+03:00

Cu toate ca azi inghet, uitandu-ma pe geam vad soarele: primavara e aici. Si asta inseamna iesiri cat de dese in weekend, plimbari pe malul Somesului seara si pauze de tigara mai lungi(la munca).

Ieri am fost dezamagita de oameni... imi trece indragosteala din postul anterior, si inec din nou fluturasii. Mai astept pana sa ii las liberi. Si privesc partea pozititva: am mai mult timp pt mine daca nu am la cine sa stau sa visez.

***

Am primit un telefon de la A.S. Imi comunica ceva, rezolvase ceva ce il rugasem eu sa rezolve. Era beat. E singurul om pe care daca il vad/stiu/aud beat simt nevoia de a bea si eu :)).

***

Mi-a reprosat prietena mea cea mai buna ca scriu pe blogul asta prea urat despre barbati. Ca ii desconsider. Pai la cate am patit cum sa fac altfel?:))
Adevarul e ca incerc sa invat sa ma apar. Sunt autodidacta in domeniul asta si nu imi iese prea bine studiul... Pe zi ce trece tot adun deziluzii.

Pe de alta parte, pot sa spun ca unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt barbati. MeJay e unul dintre oamenii pe care pot sa ii sun oricand sa ma plang, si sa ii povestesc cele mai intime amanunte din viata mea daca asa simt, pt ca am incredere in el. Chiar daca povestim mai mult pe mess si la telefon, pt ca el e in alt oras, comunicam mai bine decat face to face.

La fel si Pilonu', pe care l-am cunscut in SUA, e un om cu care pot comunica la superlativ. Mai ales cand nu are probleme sau succese parsonale exagerate :)).

Ar trebui sa cunosc barbatii dupa atatea prietenii cu ei, dupa atatea discutii sincere intre noi. Ar trebui sa stiu cum gandesc. Ar trebui sa ii pot avea pe multi la picioare, pentru ca detin informatii valoroase sexului feminin. Si totusi esuez. Si totusi vine cate unul care imi ia pamantul de sub picioare, doar ca sa ma anunte in scurt timp ca... ups, i-am interpretat gresit intentiile.

Ieri m-am simtit dezorientata. Am mai pierdut unul printre degete:)), si din pacate unul bun. Si inca am senzatia de "WTF??? Ce au fost toate momelile puse pt mine pana acum???"... Dar merg inainte, soarele zambeste tot mai tare...

Si in iunie merg in GRECIA (cu mama si sora mea:D)!!!

Butterflies count

2008-04-14T16:12:00.002+03:00

Cand intalnesti pe cineva nou, ceea ce conteaza e sa simti fluturasi. De 3 luni incerc sa fac sa mearga o relatie in care nu am avut fluturasi in stomac cand ma intalneam cu el. Nici macar la primele intalniri. Nu cred ca poate sa mearga asa ceva forever and ever. Pentru ca daca, pe parcursul relatiei fara fluturasi, intalnesti pe cineva care are multi multi fluturasi in jurul lui, o sa pleci fugand de cealata persoana...

Stiu ca suna a lectura scrisa de o persoana indragostita... ma simt in curs de indragosteala...

Mi-e frica...

2008-04-11T17:52:00.004+03:00

Daca trecutul m-a dezamagit a fost poate vina mea. Nu am dat destula importanta vietii si oamenilor din jurul meu. Nu mi-am dat mie destula importanta. Am trecut peste lucruri serioase intr-un mod juvenil. Am fugit de raspunderi si am facut slalom printre sentimente.

Am iubit odata sincer... si m-a dezamagit. Am incercat sa mai iubesc, cand el ma iubea, chiar ma vroia langa el forever and ever. Nu am prea reusit...

Am avut obsesii pentru care am suferit sincer, in acele momente. Inca mai am remanescente din acele obsesii.

Si acum am ramas cu frica. Nu mai vreau sa sufar. Daca tin la el... oricine ar fi acel el... ma poate rani, si nu mai vreau asta. Am ajuns la concluzia ca nu vreau sa inchid obloanele si sa imi pun semnul de "inchis" la gat. Petrecand serile de weekend, iesind in oras des si avand multi prieteni, ranile nu pot fi asa de adanci. Daca in schimb as reusit sa tin la cineva... nu, daca as putea sa iubesc pe cineva, ar trebui sa uit de stilul meu de viata. Ar trebui sa renunt la zborurile random din cuib, la noptile nedormite si excursiile de drinkalit. Ar trebui sa scot la iveala ce e dedesubtul scoicii tari care ma acopera. Sa las tot tzesutul moale de acolo sa se vada. Sa fiu vulnerabila la intemperii. Si zic sincer ca as face-o... daca mi-ar putea garanta ceva sau cineva ca that is it. Ca nu mai trebuie sa ma reinchid in scoica mea niciodata, ca pot sa dau tot ce am si ce acum se ascunde tot mai adanc. Dar cine iti poate vreodata garanta asa ceva? Cine poate sa iti promita ca iti va obloji ranile pana cand ele dispar si sa iti garanteze ca nu iti va provoca altele mai adanci? Cine poate sa iti promita ca te va iubi? Cine poate sa iti promita apusuri de soare in tacere pe malul marii?

Si apoi... cand sa apuci sa intalnesti oameni noi si interesanti cand traiesti pe internet? Cand iesi cu aceasi oameni mereu? Cand preferi un somn bun unei iesiri la un alt first date?...

The New Guy e inca in pesaj daca va intrebati. Dar butterflies nu au fost deloc, de atunci pana acum. Oare ar trebui sa opresc ceva ce nu e nici pe departe ce imi doresc de la viata? Sau sa continui doar pentru a avea pe cineva langa mine in serile reci...?

Scut

2008-04-08T13:16:00.004+03:00

Ascult Metallica si gandul imi zboara la un drum cat mai deprate de aici, pe spatele unei motociclete.

Am avut niste ultime saptamani de meditatie, de experiente grele pt suflet, care m-au pus pe ganduri. Mi-a rasarit in minte de prea multe ori intrebarea "Ce vreau de la viata? Incotro ma indrept? Ce vise am?"

Am ajuns in punctul in care mi-am dat seama ca nu imi cunosc surioara deloc, ca nu stiu sa ii spun o vorba buna, ca am fost singura care nu a stiut cum sa ii oblojeasca ranile sufletesti cand plangea in ploaie dezamagita de colegi, de majoratul ei. Mi-e frica de viitor, cand peste ani voi stii doar cum o cheama si nimik mai mult... nu vreau sa ajung acolo, si sincer nu stiu cum sa ies din situatia asta. A fost vina mea, fugind de tata, am fugit de toata familia si am construit un zid intre mine si ei.

Am trait cea mai sadica experienta pe care o poate un om care iubeste sa o traiasca. Am fost la multe cu A.S. si cu prietenii lui, care in timp au devenit oameni apropiati sufletului meu. Am dormit intr-un pat gol, in timp ce el era in cealalta cabanutza... facand sex cu alta femeie (care mi-a fost pana atunci prietena). Ajunsi la nivelul de instincte, lui nu i-a mai pasat de mine, ea... s-a razbunat pe viata proprie, as zice. Cu toate astea... nu pot sa ma abtin sa nu ma framant intre a le gasi scuze si a ii ura... Zambesc si ma gandesc ca nu am nici un drept sa invinovatesc pe nimeni, pentru ca eu am pe altcineva... Dar inca il iubesc pe A.S.... sau il iubeam inainte de sambata...

Mi-e dor de un moto si o zare albastra... Pana atunci, construiesc de zor la scutul din jurul meu... daca mai creste mi-e frica ca nu va mai putea trece nimeni... oare cei care sunt inauntru, pot iesi?

Life

2008-04-01T18:04:00.002+03:00

Maine e zi de doliu: implinesc un an la locul de munca! Si ca sa simt din plin regretele ca am mai semnat contractul pe inca un an, azi a avut loc unul dintre cele mai mari scandaluri din firma de cand sunt. Iar de pe geamul biroului meu se vede un cimitir... si azi am vazut prima inmormantare de cand s-a mutat aici sediul. Si a plouat incet si enervant toata dupa-masa.

Dar azi noapte am visat ca mergeam la mare, si excursia virtuala a fost mai mult decat placuta :)).

Sora-mea, bebelul pe care parca numai ieri il vedeam infasat la pieptul mamei, a implinit ieri 18 ani, deosebita varsta la care poate sa fuga in lume si sa nu mai auzim de ea daca asa i se nazare ei. Si vineri chefuiesc cu ea si prietenii ei, pe care eu ii consider copii (chiar daca eu pe vremea in care aveam varsta aceea... ma consideram cea mai mare si cea mai tare din parcare).

Definitii memorabile

2008-03-28T12:42:00.001+02:00

arhitect - cineva care n-a fost destul de barbat ca sa devina inginer, dar nici destul de gay ca sa se faca designer vestimentar;

bancher - cineva care iti imprumuta umbrela lui cand afara e soare si apoi ti-o cere cand incepe sa ploua;

belladonna - in limba italiana - femeie frumoasa; in engleza, matraguna - un foarte bun exemplu de sinonime;

boy scout - un copil imbracat ca un tampit sub comanda unui tampit imbracat ca un copil;

consultant - cineva care foloseste ceasul sotiei tale, iti spune cat e ceasul si apoi iti cere bani pentru asta;

dans - frustrarea verticala a unei dorinte orizontale

diplomat - cineva care-ti spune sa te duci dracului intr-un fel care te face sa-ti incepi ziua cu dreptul;

dragoste - cuvant din 8 litere, 3 vocale, 5 consoane si 2 idioti;

durere de cap - metoda contraceptiva cea mai des folosita de femei;

economist - un expert care va sti maine de ce ceea ce a prezis ca se va intampla ieri nu s-a intamplat azi;

fidelitate - o puternica mancarime cu interdictia de a te scarpina;

indiferenta - atitudine adoptata de o femeie catre un barbat care n-o intereseaza; interpretata de barbat ca 'se lasa greu';

intelectual - cineva capabil sa se gandeasca mai mult de 2 ore si la altceva decat la sex;

munca in echipa - posibilitatea de a da vina pe altii;

nevasta - femeia care te incanta o luna si te descanta toata viata;

nimfomana - termen aplicat de fiecare barbat oricarei femei careia ii place mai mult sexul decat lui;

prieten - definitia unei persoane de sex opus care are acel 'Nu stiu-ce' care elimina orice dorinta de a incerca vreodata sa te culci cu el/ea;

preot - cineva caruia toti ii spun 'parinte', in afara de copiii lui, care ii spun 'domnule';

programator - cineva care rezolva o problema pe care nu stiai ca o ai intr-un fel pe care nu-l intelegi;

psiholog - cineva care se uita la oricine altcineva cand o femeie frumoasa intra in incapere;

usoara - termen aplicat oricarei femei care are aceeasi morala sexuala ca a unui barbat.

Gelozia

2008-03-26T12:51:00.001+02:00

Barbatii, cand sunt putin gelosi, sunt mai atenti, mai interesati de femeia de langa ei si sunt amanti mai buni.

Povestea lui O

2008-03-24T19:12:00.003+02:00

Azi nu am fost la munca. Am citit toata ziua. Am si terminat cartea: Povestea lui O, Pauline Reage.

Citisem despre carte ca e o poveste de dragoste si ca a fost scrisa sub forma unei scrisori de catre o femeie iubitului ei.

Eu nu o pot considera o poveste de dragoste in totalitate. A inceput cu o poveste de dragoste, o dragoste poate putin bolnava, o dragoste pentru care femeia intragostita s-a transformat in sclava. Dar pe parcurs ce am citit, am avut tot mai mult sentimentul ca dragostea aceea i-a alterat femeii simtul realitatii, ducand-o departe de iubire si aproape de un fel de nebunie.

Cartea a fost interesanta, nu chiar periculoasa pe cum era descrisa in prefata. M-a captivat si m-a pus pe ganduri, intrebandu-ma acum pana unde poate merge o femeie pentru a face fericit un barbat...

Better in time

2008-03-18T16:34:00.002+02:00

Mi-a placut mult noua melodie a Leonei Lewis (Better in time). V-o impartasesc si voua in caz ca nu ati vazut-o/auzit-o inca.

Oameni

2008-03-17T14:58:00.003+02:00

Sunt oameni in viata mea pe care ii iubesc. Sunt oameni fara de care nu pot trai. Sunt oameni pe care ii plac si ma simt bine in compania lor. Sunt oameni pe care ii intalnesc uneori si le ofer un zambet. Sunt si oameni a caror prezenta imi da fiori reci pe sira spinarii. Sunt oameni pe care nu ii suport in apropierea mea.

Intr-o categorie speciala sunt acei oameni care sunt deosebiti. Aceia pe care i-am vazut o data si mi-a fost de ajuns sa inteleg ca universul lor e diferit de a majoritatii, ca ei sunt oameni care pot schimba lumea. Cel putin lumea mea. Un astfel de om mi-a intersectat din nou calea vietii in weekendul asta. Numele lui este unul pe care il consider foarte rezonant si puternic: Mircea. L-am cunoscut intamplator intr-o seara in vara anului 2006, intr-o discoteca de pe plaja din Dewey Beach. Din cate tin minte, atunci mi-a facut cinste cu alcool sub forma de jeleu, care are un efect rapid si prompt de imbatare crunta :)). Era inalt si frumos, cu parul lung negru prins in coada, cu barba crescuta sub forma de cioc si cu o privire adanca. E unul din barbatii aceia de a carui fizic si ochi te indragostesti pe loc, inainte sa il cunosti efectiv. Am intrat in jocul lui si am inceput sa vorbim. Era si el roman ca si mine, dar plecat de ceva timp in SUA, fugind de Romania si de trecut. I-am dat numarul de telefon la sfarsitul serii. Abia ma despartisem de A.S. atunci (pentru ca am fost cu A.S. cateva saptamani in SUA), si eram inca oftica pe sfarsitul prematur al relatiei. Mircea arata mai bine, era mai bazat si avea ceva deosebit.

Au urmat schimburi de telefoane si SMS-uri cu Mircea. El vroia sa ne vedem, eu ma eschivam subtil sperand inca la o impacare cu A.S. Pana la urma ne-am mai vazut, in varii ocazii. La un chef la mine ne-am sarutat... dupa care gelozia lui A.S. (care era la acelasi chef) l-a convins pe Mircea ca nu meritam efortul si l-a impins sa doarma cu singura tipa pe care nu o suportam din casa.

Am reusit totusi sa ajung la Mircea, sa ii arat ca in spatele pipitzei indragostite si orgolioase ce eram se ascundea o persoana care merita cunoscuta. Am devenit prieteni. Am petrecut nopti pline de povesti interminabile pe plaja. Am iesit impreuna in discoteci si ne-am plimbat prin Rehoboth Beach cu masina lui doar ca sa avem timp sa schimbam cateva vorbe. El a fost cel care m-a condus la Greyhound (un fel de Dacos din SUA) cand am plecat. El a fost ultimul pe care l-am imbratisat cand am plecat din locul care imi devenise a doua casa.

Am povestit cu el pe mess si prin mail pe parcursul timpului. Si am visat mult timp la o reintalnire in Romania, pentru ca eu stiam ca nu ma voi intoarce prea curand in SUA. Si iata ca intalnirea aceea s-a petrecut acum cateva zile. Mircea ajuns in Cluj, si m-a cautat, si ne-am vazut. Nu pot sa descriu emotiile mele... Nu pot sa descriu sentimentul care l-am avut cand l-am vazut. Pot doar sa spun ca restul lumii a disparut de langa mine in urmatoarele minute. Si pot sa spun ca am un zambet mare pe buze inca, pentru ca l-am revazut pe acest om special. Si stiu ca orice s-ar intampla, el imi va ramane un prieten la care voi tine mereu.

Fiecare om are o limita

2008-03-13T11:16:00.002+02:00

Obs: EL devine de azi A.S. Initialele vin de la numele lui, nu de la ceea ce inseamna cuvantul in engleza.

Care e limita mea? A reusit A.S. sa o atinga? Am ajuns la limita rabdarilor sau mai pot duce durere si lacrimi, compensate cu cateva clipe de fericire langa el.

Sa uit acum tot ce am avut, tot ce am fost in ultimii aproape 2 ani, tot ce am sperat si pt ce am luptat. Sa ridic ochii din pamant. Sa ma uit in zare, sa caut in trecut cine am fost cand a inceput totul. Sa reculeg momente si sentimente fara el. Sa imi vad viitorul, sa imi doresc altceva decat pe el, sa pot sa simt ceva pentru altul decat pt el. Sa uit. Sa pierd amintirile din noptile tarzii, din iesirile la verde, din povestile la betii.

As vrea ca lupta imensa pe care o duc eu cu mine sa nu doara asa, sa nu-mi ia aerul. Nu stiu cat pot duce, dar stiu ca e mai mult decat mi-am imaginat vreodata.

Simt acum ca nu mai vreau. Nu mai pot sa ma complac, nu mai pot sa fiu acolo de fiecare data cand are el nevoie de mine. Aseara a-nteles ca nu mai pot sa fiu a lui. Ca nu mai pot sa il vad cu altele, ca nu mai pot sa fiu ignorata. A inteles ca ceva in mine s-a rupt weekendul asta. A inteles ca viata mea merge inainte fara el. Si am facut ceea ce nu credeam ca as putea face vreodata: i-am explicat eu toate astea, tot ce a-nteles el aseara. Am pus un punct pe care nu l-am mai pus pana acum. Inchid drumurile ce duc spre el, incet dar sigur.

Ce se intampla cand o programatoare incearca sa faca prajitura

2008-03-12T13:08:00.002+02:00

In weekend am avut musafire. fiind 8 martie, ce m-am gandit eu? Hai sa le fac o mica surpriza culinara, si sa pregatesc o prajitura. Am ales o reteta usoara, un fel de salam de biscuiti umplut cu crema de unt cu nuca de cocos.

Am inceput prin a fierbe siropul, care contine cafea, cacao si zahar. Bineinteles, cafea a facut ca toata compozitia sa dea pe foc, pe aragazul proaspat curatat.

Pentru partea de "blat", trebuia sa sfarm 400g de biscuiti. Imi dau seama ca nu am cu ce sa ii sfarm. N-am nici batator... dar am: POLONIC! Am batut la bicuitii aia cu polonicul, pana s-au facut aproape praf... sau m-am facut eu praf...

Urmatorul pas era sa obtin o compozitie relativ solida combinand biscuitii si siropul (pe care nu am avut timp sa il las sa se raceasca destul). Am strecurat siropul direct deasupra biscuitilor, sa nu mai murdaresc un vas. Doar ca sita a fost PUTIN cam rara, si a trecut toata cafeaua macinata marunt prin ea. Si, pt ca nu am prea masurat eu multe inainte sa torn siropul pe biscuiti, blatul meu a iesit cam moale. Cand a venit colega de apartament acasa, m-a intrebat daca aia era crema???

Am ajuns la concluzia ca trebuie sa las pe altii sa faca prajituri, eu nu-s buna de asa ceva....

Cadou de 8 martie

2008-03-09T13:46:00.001+02:00

EL: Ma fut... Ma FUT! Am zgarieturi pe spate si pe brate. Ea e tot ce nu iti poti tu inchipui.

***

Azi sunt putin mahmura...

Baba

2008-03-07T11:45:00.001+02:00

Azi e baba mea, si e o zi superba. Daca mi-ar merge asa bine tot anul pe cat e de frumoasa ziua de azi ar fi bestial. Ma simt perfect cand vad ca e soare afara. In afara faptului ca am niste tocuri kilometrice, totul imi merge bine :)).

Imi pasa

2008-03-04T22:48:00.002+02:00

Incepe sa imi placa de The New Guy tot mai mult. Ma simt bine cu el si imi place cum se comporta cu mine. Am primit un crin mare si frumos ieri. Nici nu mai stiu de cand nu am mai primit flori. Imi pasa tot mai mult de el. He is cute :).

Ce vor barbatii

2008-03-03T10:53:00.004+02:00

Barbatii se intreaba ce vor femeile, femeile se intreaba ce vor barbatii. Categorisirile facute asupra tipurilor de barbati si planurile de atac asupra lor ma duc cu gandul la un razboi constant, razboi al sexelor. De parca s-ar lupta doua popoare diferite pentru independenta si autonomie. De parca nu am fi toti oameni.

Ca sa poti cucerii si pastra un barbat trebuie tactici, strategii, academii militare terminate si cate si mai cate. Fiecare pas trebuie studiat, fiecare miscare trebuie calculata la milimetru. O femeie care poate sa isi tina barbatul langa ea e o maestra, e un general cu scoli inalte de la care trebuie sa invatam toate celelalte.

Barbatii trebuie tinuti pe jar. Barbatii trebuie lasati cu impresia ca mai sunt si alti pretendenti in jurul femeii lor, care sunt mult mai buni decat el. Ei trebuie sa lupte zilnic sa isi recucereasca mereu doamna de langa ei. Femeile trebuie sa fie misterioase, sa nu arate niciodata CAT il iubesc pe barbatul de langa ele, sa nu ii dea nimik pe tava (nici macar micul dejun intr-o dimineata de sambata). In plus, femeile trebuie sa arate mereu bestial, pt ca asta vor barbatii, sa aiba un exemplar perfect la brat, nu?

Nu trebuie niciodata sa ii arati unui barbat totul, nu trebuie sa iti stie niciodata viata completa, mereu trebuie sa pastrezi secrete. Si orice ar fi, trebuie sa fii intotdeauna cu un pas inaintea lui. Sa anticipezi orice miscare, ca sa poti sa o parezi.

Ma intreb, intre toate regulile astea... CAND MAI APUCI SA TRAIESTI?

Toti avem demonii nostrii

2008-02-26T13:20:00.000+02:00

Motto: "There's devil waiting outside your door..."

O prietena imi explica zilele trecute ca toti avem demonii nostri, ca toti avem problemele noastre si ca le ducem cu noi oriunde am merge.

Toti avem probleme de familie, toti avem iubiri care dor, toti avem vise neimplinite. Pe toti ne dor insuccesele, pe toti ne dor tristetile.

Chiar daca fugi "in lume" tot nu poti fugi de tine, de gandurile, frustrarile si fricile tale.

Poate si de asta am hotarat sa mai raman in tara, in oras, la firma. Cred ca trebuie sa imi rezolv problemele prima data, sa ma impac cu mine ca sa pot merge mai departe libera.

Niciodata nu am crezut in relatiile in care iubirea se invata, nu se simte din prima. Am crezut mereu ca trebuie sa simti fluturi in stomac, sa visezi la celalalt zi si noapte, sa nu poti respira fara el (mai ales la inceput) pentru ca relatia sa aiba vreun viitor. Daca m-am pierdut pe drum sau pur si simplu am suferit prea mult nu pot zice. Stiu doar ca acum traiesc intr-o relatie in care lipsesc si fluturii din stomac si toate celelalte. Un fel de relatie, as zice. I-am zis lui The New Guy ca a nimerit-o perfect alintandu-ma javra. L-am ales pe el pentru ca a fost prin apropiere, nu pt ca mi-ar da fiori. Dar e un balsam bun pe rana deschisa lasata de EL. Nu suport sa il vad/stiu pe EL cu alta. Asa ca am ales sa fiu eu cu altul... desi inca mult timp de acum incolo EL va fi in visele mele. Daca gresesc facand ce fac, sau nu, cred ca numai timpul imi va spune...

Femme fatale

2008-02-25T21:22:00.000+02:00

Am fost la munte in weekend. La Bucin, langa Praid. Peisaje frumoase, secuime curata...

Cu noi in grup a venit un cuplu: ea: Keke, 21 ani, frumoasa, desteapta si cu corp de fotomodel; el: francez, 21 ani, nu f frumos, cu multi bani.

Ne-am pus pe baut, cum facem mereu cu gasca (gasca LUI). Ne-am imbatat cu totii prea bine, dupa care a inceput cheful pe masa si pe scaune. Nici sa fumam nu ne-a trebuit pentru ca trebuia sa iesim afara, si pierdeam din distractie. Dupa ore de baut (votka, alexandrion, bere, vin, etc...) s-a ajuns la faza de a ramane toata lumea in maieuri si iegari. Atunci au inceput baietii (toti cu prietenele acolo), sa zburataceasca in jurul ei, a lui Keke. Si ea a inceput sa tzopaie in sus si in jos (si la fel faceau si sanii imensi pentru corpul ei de viespe). A reusit domnisoara sa ne faca pe toate geloase si totodata scarbite de efectul ei asupra pantalonilor barbatilor de langa noi.

Mie imi place atentia. Si reusesc sa o acaparez aproape mereu. Dar nu am avut niciodata efectul acesta asupra unei cabane intregi. Pot sa zic ca am ajuns la nivelul maxim de gelozie pe care il pot atinge. Femeie frumoas, desteapta, cu sex-appeal, care arata bestial chiar imbracat in iegari si maieu, nefardata si nearanjata... cred ca am zis tot... si la fel au zis tot si erectiile barbatilor din cabana...

Intre fete

2008-02-22T12:40:00.000+02:00

Am iesit ieri in oras cu 3 prietene dragi, foste colege de facultate. Dupa discutiile despre frustrarile la job, normal au urmat discutiile despre barbati si despre sex. Cred ca mai placute decat discutiile picante cu fetele despre sex nu sunt decat partidele picante de sex.

Am vorbit cate in luna si in stele, despre noi, despre ei, despre educatia pe care noi femeile trebuie sa le-o dam barbatilor din viata noastra ("cum ti-i cresti asa ii ai"). Sunt singura dintre ele care nu are planuri de maritis sau cel putin de mutat impreuna cu prietenul... nu de alta dar nu am nici o "relatie stabila" (asta poate insemna ca am mai multe relatii instabile???). La stilul de viata pe care il am, poate ca am mai multe de povestit decat ele... dar cred ca ele sunt mai fericite ca mine (sunt?) . Daca e ceva pentru care le invidiez cu adevarat e faptul ca adorm si se trezesc langa el, barbatul pe care il iubesc.

Sper ca fetele mele sa fie fericite cu barbatii lor, si ii aiba alaturi la fel de dragastosi ca acum pentru tot restul vietii. Eu merg inainte cu ale mele, cu ai mei...

Sabotaj

2008-02-20T14:11:00.000+02:00

Am ajuns la concluzia ca ma sabotez singura. Am vrut sa plec din tara. Am primit o oferta de munca care includea in viitorul relativ apropiat excursii cu interes de serviciu prin Europa. Dar nu voi accepta oferta respectiva si voi ramane la firma la care lucrez acum, pentru inca cel putin un an. M-am lasat convinsa de parerile celor din jurul meu si de propriile frici ca e mai bine sa nu schimb acum jobul. Si raman in Cluj.

Barbatii din viata mea... nici unul nu a fost prezent in 14 februarie. Nici unul din cei care imi fac ochi dulci nu e in stare sa faca un pas inainte sau inapoi. Toti stau la o distanta safe de mine. Cred ca speriu barbatii. Ii fac sa se simta nesiguri. Si aici ma sabotez singura. Nu am stiut niciodata sa am rabdare, sa joc teatru frumos si sa zambesc strengareste, asteptand cuminte da sa faca "el" primul pas. Nu imi place sa astept 3 luni pana sa ajung in pat cu acel "el". Nu astept cuminte sa sune telefonul si nu ma abtin sa sun cand simt nevoia. Imi place sa flirtez si o fac cu nonsalanta, chiar daca nu am nici un plan cu respectivul. Imi place sa stralucesc. Si nu ma opresc decat atunci cand am pe cineva sigur langa mine. Pana atunci, pana cand unul dintre masculii feroce pe care ii speriu asa usor, va face un pas inainte, continui sa zambesc si sa ma joc "periculos".

Incerc sa slabesc. De cand ma stiu incerc sa slabesc. Dar de cand m-am intors din SUA, in 2006, am si motiv serios ca sa slabesc: cele 14 kg in plus aduse acasa din State. Si totusi ma sabotez. Incep sa slabesc, si apoi ma enervez pe ceva, pe cineva si nu imi mai pasa. Si ajung in acelasi punct din care am plecat. Si reincep cura de slabire, dar mereu am gasit, in ultimii 2 ani, cate un motiv sa ma opresc din slabit si sa ma intorc la alimentatia defectuasa si exagerata. De saptamana asta am reinceput o cura de slabire. As vrea sa ma tina vreo 3 luni, ca sa pot slabi cat imi doresc. Sper sa si reusesc, sa nu ma mai sabotez din nou.

The night

2008-02-11T18:12:00.000+02:00

- Am dormit la EL azi noapte.
- De ce?
- Pentru ca m-a chemat.
- Ce cautai acolo?
- ... fericirea ...

***

Poate insel. Poate ma insel pe mine in primul rand si nu unul dintre barbatii din viata mea. Cel mai importanta e fericirea proprie, nu?

Noaptea am cele mai frumoase amintiri in viata. Cele mai frumoase povesti. Cele mai reusite ore. Nu vreau sa ma opresc din a culege nopti petrecute placut, cu povesti interminabile si amintiri care dainuiesc peste ani. Nu pot. Nu vreau.

Last day

2008-02-08T11:24:00.000+02:00

Azi e ultima zi la sediul la care lucrez. De luni ma duc in alt loc la munca. Birourile vor fi mai mici, mai intime, in care vom fi doar cu colegii de echipa - numa bine ca sa ne simtim mai apropiati de team leaderi (sefi).

Sunt melancolica, dar schimbarile pot fi pozitive, nu?

Oricum, in dimineata asta ma doare capul si nu imi iese nimik. Aseara am baut cu colegii de munca in Hard Rock pana pe dimineata, la o asa zisa petrecere de adio pentru sediul vechi.

The New Guy ma alinta cu un apelativ care pentru altii ar parea urat, dar e intr-un mod pozitiv :)). Mie imi place. Desi nu l-am vazut de prea mult timp pentru relatia fragila de pana acum, cred ca as putea sa stau cu el un timp. Si cine stie, poate as putea sa fiu iar fericita. Am nevoie de o relatie in care sa nu fiu eu cea care iubeste mai mult (a se citi: care daruieste mai mult decat celalalt, nu trebuie neaparat sa fie chiar atat de profund ca iubirea).

EU

2008-02-07T15:40:00.000+02:00

M-am hotarat sa nu IL mai caut. Ieri seara m-am hotarat.

Deja e greu. Sa accept ca s-a terminat. N-am fost niciodata oficial impreuna, dar am un milion de amintiri cu EL. Pozele de pe calculatorul meu vorbesc despre asta.

Am la EL snurul de la USB. Si are la mine o bluza.

Vreau sa incerc sa plec din tara pentru cateva luni. Fuga nu-i frumoasa, dar e sanatoasa... cel putin pentru mine, in momentul asta.

Best question for today

2008-02-06T16:16:00.000+02:00

O pritena imi scrie azi pe mess:

"am cumparat antidepresive. ce sa fac cu ele: sa le iau eu sau sa i le pun in apa prietenului meu?"

Mare descoperire in domeniul fizicii si telecomunicatiilor

2008-02-06T10:37:00.000+02:00

Ieri, la un vin cu o prietena buna, am descoperit ca:

Nu poti face telefonul sa sune uitandu-te la el. Chiar daca te uiti la telefon din 30 in 30 de secunde, telefonul refuza sa sune. Nu te suna nici macar mama in momentele alea de uitat intens la telefon, dapai sa te sune tipu a carui telefon il astepti.

If only

2008-02-04T10:53:00.001+02:00

M-am uitat in weekend la un film care m-a impresionat pana la lacrimi: If Only.

Citatul care mi-a placut cel mai mult:
"They say that in a relationship one always loves more... I just hoped that person wouldn't be me."

Oare cati oameni care pretind ca iubesc si-ar da viata pentru ca cel pe care il iubesc sa poata trai?

Cu gandul departe

2008-02-04T00:21:00.000+02:00

In noaptea asta mi-e dor de SUA. Tot weekendul m-am gandit la trecut vs. viitor. M-am intrebat la ce ma pot astepta de la viitor, la ce-am vazut si ce-am facut in trecut. As vrea sa plec, sa schimb un pic peisajul. Sa schimb jobul, locul si oamenii.

Mi-e dor de Rehoboth Beach. Daca ar fi un moment in timp si spatiu in care as vrea sa ma intorc acela e 28 iulie 2006, ora 22:00, Rehoboth Beach, Delaware, SUA. Ce-a fost atunci? A fost sfarsitul unui inceput si inceputul unui sfarsit. In ziua aia m-am despartit de D.P., care era in Romania. Si in jurul orei respective, l-am intalnit pt prima data pe EL, pe o alee intunecata din SunnyBelle Village.

Acum invat sa IL uit. Dar imi vine in minte tot mai des acea prima intalnire. Stiu cu ce l-am speriat atunci, stiu ce ar fi trebuit sa fac altfel. Oricum, timpul nu mai poate fi schimbat si ma smiorcai degeaba. Din pacate, tot ce ramane sunt pozele si dorul... si ambele pastreaza ranile deschise...

Ma intreb...

2008-02-01T16:51:00.000+02:00

Cine m-a pus sa:

1) Fiu femeie
2) Ma fac programator
3) Ma angajez
4) Raman in Romania

si lista ramane deschisa...

Dentist

2008-01-31T10:28:00.000+02:00

Ieri, stand amortita de durere in scaunul stomatologic, ma gandeam asa: dupa ce criterii ne alegem dentistul? Am auzit oameni care si-l aleg dupa pret, dupa locatie, dupa cum arata(?!?), etc.

Eu am ajuns la concluzia ca oricat de bine ar arata, oricat de simpatic/a ar fi, oriunde i-ar fi cabinetu si oricat de bine echipat.... NIMENI!!!! nu merge cu placere la dentist. Dentistii sunt oameni pe care ii uram din reflex: din reflexul de a fugi in directia opusa fata de acolo unde stim ca cineva ne ofera durere. Si totusi, toti mergem cuminti, cu ochi de catelusi uzi, la dentist!

Changes

2008-01-29T14:02:00.000+02:00

Motto: "Traiesc clipa de fericire inainte sa se duca. Intotdeauna e timp sa plangi mai tarziu..."

Nu am mai scris de ceva timp... si am avut o perioada tumultoasa de atunci. Simt ca viata mi se schimba fara sa am drept de apel.

Firma la care lucrez schimba sediul departamentului din care fac parte, deci de saptamana viitoare imi mut cuibul, intr-o zona pe care o simt departe de civilizatie. Sper totusi sa ma pot adapta la noul mediu cat de repede.

Pe de alta parte, EL a fost ocupat zi de zi, L-am vazut si am vorbit cu EL fugitiv, timp de cateva minute sau secunde ultimele 2 saptamani. Pot sa zic sincer ca imi e dor de EL.

Totusi, o raza noua a aparut in viata mea. Am cunoscut un barbat nou, si am inceput timid o relatie (una adevarata!!!). Nu are calitati fizice deosebite, dar imi place cum gandeste (si in principal imi place ca gandeste mult si bine). Nu pot sa imi promit ca va iesi ceva de aici, dar pot promite ca incerc. Mi-a placut enorm sa am parte de o prima intalnire, si de prime saruturi timide, si discutii despre viata fiecaruia, tot ce inseamna sa cunosti un om nou.

Si ... i-am spui si LUI de persoana asta noua... nu a avut prea multe de obiectat. Incerc sa trec peste dor si sa privesc realitatea asa cum e ea... si sa merg inainte...

Regrete

2008-01-19T22:39:00.000+02:00

Am avut o copilarie fericita. Ai mei mi-au dat tot ce se putea oferii unui copil. Cand eram micuta, tata era eroul meu. A fost plecat prin tari straine lucrand in cercetare in domeniul electronicii un timp. Chiar in lipsa lui, pentru mine era tatal perfect. Dar la 15 ani, cand am inceput sa descopar baietii si iesirile tarzii, au inceput si certurile cu el. Tot ce mi-am dorit, de atunci incolo a fost sa ma mut din casa parinteasca, sa traiesc pe picioarele mele, pentru ca am considerat mereu ca nu mai e cale de intoarcere sau reconciliere. Am continuat in spirtul asta anii ce-au urmat. Certurile au devenit tot mai dese, mai urate si mai violente. Il consideram pe tata un om dificil, cu care nu aveai cum sa te intelegi. Am ajuns intr-un punct in care il uram sincer.

Am reusit tot ce mi-am dorit in viata mereu. Am intrat la liceul la care si-au dorit ai mei, am intrat la facultatea care am considerat-o cea mai de viitor, alegere de care parintii mei au fost mandrii. Am inceput sa imi castig banii de buzunar, si ceva mai mult de atat, inca din adolescenta. Am fost puternica si am avut rezultate bune la invatatura. Am plecat in State, am muncit pe branci si m-am descurcat in conditii extreme. Le-am facut pe toate cu sprijinul parintilor. Si pentru aprecierea lor.

Dar certurile cu tata nu s-au oprit, nu era niciodata multumit. Mereu isi dorea mai mult de la mine. Putine au fost datile cand mi-a spus "Bravo". Si din tristetea de a nu fi destul de buna pentru el, am cautat sa ma indepartez de el... poate tot ca sa ii arat ca pot sa ma descurc si singura.

Din cauza certurilor, tata a facut ulcer perforat. Mama s-a imbolnavit si ea. Sora mea, care e cu 6 ani mai mica a devenit retrasa in sine, parca isi dorea sa nu auda, sa nu vada nimik din ce mergea prost in viata de familie.

Anul trecut am reusit sa fac ce imi doream de atata timp: m-am angajat pe bani buni si m-am mutat in chirie. Si am plecat de acasa, unde credeam ca e sursa problemelor mele. Acum, dupa luni bune de cand nu mai stau langa parinti, cel mai mare regret al meu consta in toti acei ani petrecuti cu certuri aproape zilnice. Mi-as dori sa fi fost mai docila, mai intelegatoare si mai iubitoare. Mai familista. As fi vrut sa ii ascult sfaturile tatalui meu, omul care si-ar da si viata sa ma vada fericita. As fi vrut sa inteleg mai mult din ceea ce a incercat sa ma invete, in loc sa contest orice zicea. Imi doresc sa fi petrecut mai mult timp cu tata, sa fi invatat mai multe de la el.

Acum il vad o data pe saptamana o ora sau doua. Acum simt ca iubirea de pe vremea cand eram mica e acolo atat de persistenta. Acum mi-as dori sa il fi putut vedea ca omul puternic care e, care ar face orice pentru familia lui. Mi-as dori ca sora mea sa nu fi suferit din cauza mea si sa fi crescut intr-o adolescenta la fel de puternica pe cat e de frumoasa si desteapta, sa stie ca viata e mai frumoasa decat cum i-am aratat-o eu. Mi-as dori sa fiu acolo langa mama, care imi e in momentul de fata cea mai apropiata persoana, de fiecare data cand plange, sa inteleaga cat ii iubesc pe amandoi.

Dar crestem, ne maturizam atat de repede si pierdem esenta vietii. Cautam fericiri departe de cei care ne-au adus pe lumea asta si ne-au crescut cu atata migala, rabdare si iubire. Cat de mult ne dorim sa oprim timpul in loc atunci cand il simtim galopand pe langa noi, cand ne vedem parintii imbatraniti si obositi de lupta cu viata! Cat de mult ne dorim sa le luam toate poverile asupra noastra, sa stergem tot ce le-am gresit si sa le aratam cat ii apreciem pentru tot ce au facut pentru noi...

EL

2008-01-17T00:07:00.000+02:00

Beau singura in camera mea. Beau bere... despre care ziceam candva ca e cel mai bun prieten al unei fete (dupa ciocolata).

Realizez ca a trecut un an jumatate de cand iubesc acelasi om. Un om caruia ii e frica de atasament, de o relatie. Un om care ma iubeste in felul lui dar care nu poate sa duca iubirea asta acolo unde totul ar fi perfect.

Ar trebui sa nici nu mai vorbesc cu EL. Ar trebui sa ard toate podurile spre EL. Ar trebui sa intorc spatele si sa plec. Dar ar trebui sa rup ceva din mine... sa rup jumatate din mine.... sa rup in doua viata mea si plec fara sa ma uit in urma. Si nu pot face asta.

Sunt o fire independenta. Si libera. Si totusi nu mai vreau libertate deplina. Mi-au ajuns onenight-stands-urile. Mi-au ajuns iesirile la agatat. Mi-au ajuns barbatii care spun ca suna si nu mai suna.

Puteam sa fiu, poate, maritata azi. Puteam sa fiu fericita langa un barbat care ma iubea, care m-a iubit aproape din clipa in care l-am cunoscut. Singurul barbat care mi-a facut o promisiune: mi-a dat un inel, "inel de logodna". In ziua cand ne-am despartit, l-am cunoscut pe EL. Si de atunci, prezenta LUI imi e in viata.

De 2 saptamani IL visez. In fiecare noapte...

Examen

2008-01-16T15:30:00.001+02:00

Daca tot suntem in perioada sesiunilor si toata lumea are statusuri legate de invatare pe mess, am un subiect de examen chiar aici (si e gata rezolvat):

Banc

2008-01-16T14:35:00.000+02:00

La un interviu:
- Si acum, daca aveti cumva vreo intrebare despre firma noastra...
- Pai... m-ar interesa sa stiu cam cati oameni lucreaza in firma dumneavoastra.
- In general, cam un sfert...

Better days will come

2008-01-15T14:56:00.000+02:00

M-am trezit cu un zambet pe fata. M-am imbracat frumos, m-am fardat si mi-am luat cizmele cu toc. Mi-am zis ca azi va fi o zi frumoasa no matter what.

Am ajuns la lucru si am primit o tona de munca.

Cu 5 minute inainte sa ma intorc din pauza de masa, mi s-a rupt tocul de la o cizma.

Nici nu stiu daca sa rad sau sa plang. Este vreo lege de-a lui Murphy care actioneaza azi asupra mea?

Slalom printre... destepti...

2008-01-14T10:23:00.000+02:00

Am primit de curand cele mai urate insulte pe care le-am auzit in viata mea. Sunt si am fost mereu o diplomata, cu pareri puternice impotriva violentei, fie ea fizica sau verbala. Am "ascultat" injuriile care mi-au fost aduse in liniste (pe messenger), incercand sa ii explic tipului respectiv ca de fapt nu facusem acele fapte de care ma acuza. Bineinteles ca n-am avut cu cine, a tinut-o pe a lui si cu asta basta. Respectivul e prieten cu un foarte bun prieten al meu. Am avut de ales intre a strica o prietenie la care tin enorm si a-mi apara orgoliul. Am ales acea prietenie. Totusi, inca imi fierbe sangele in vene cand imi aduc aminte ca un oarecare a avut tupeul sa ma numeasca "vaca", "curva proasta" si alte alea.

Ce parere aveti, am facut bine sa nu reactionez, sau trebuia sa i-o intorc?